Fețele lui Ianus (II): Istoria ilegalilor

Paralel cu sosirea lui Bitnov în Canada, un alt ilegal, cu nume de cod „Douglas“, ateriza, împreună cu soția și cu fiul său, pe aeroportul internațional din Montreal. În realitate, „Douglas“ era Dalibar Valușek, un ceh de treizeci și doi de ani recrutat de Centru cu sprijinul serviciilor de informații cehoslovace. El a luat identitatea unui german din Sudeți care decedase în URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit legendei, „Douglas“ scăpase cu viață și se refugiase în Germania Democrată, unde devenise un disident anticomunist. Soția lui, Inga (cu numele de cod „Gerda“), adoptase identitatea lui Ingalore Noerke, o dublură care pierise la Stettin, într-un bombardament. În 1957, cei doi ilegali au fugit în Occident, unde au pozat în anticomuniști, în timp ce Valușek a învățat noțiunile de bază pentru a conduce o afacere. Pe pământ canadian, Valușek s-a dovedit a fi un om de afaceri mai bun decât Bitnov și chiar a adus profit vistieriei Centrului. El a cumpărat, la un preț relativ mic, firma Harold’s Famous Delicatessen de la periferia orașului Toronto, pe care el și Inga, sub numele de Rudi și Inga Hermann, au transformat-o în locul ideal de întâlnire și de relaxare a personalului de la studiourile Canadian Broadcasting Company. După doi ani, Valușek a vândut firma de delicatese, luându-și o slujbă de inginer de sunet la CBC. Prima sa realizare din această postură a fost un clip electoral pentru Partidul Liberal Canadian.
Montreal: misiunea
cu grad ridicat pentru ilegalii KGB-ului
În 1967, Centrul i-a ordonat lui Valușek să-l monitorizeze pe cel mai important agent canadian al KGB, Hugh Hambleton, alias Radov. Acesta, după ce revenise în Canada la departamentul de relații economice internaționale de la Universitatea Laval din Quebec, a răcit legătura cu Centrul, dând evidente semne de insubordonare față de rezidența de la Ottawa. În acest sens, „Douglas“ avea o misiune imposibilă: aceea de a-l împiedica pe „Radov“ să dezerteze în curtea serviciilor canadiene. După ce s-a întâlnit cu Valușek în Quebec, Hambleton s-a hotărât să continue legătura cu KGB-ul, îmbinând cercetarea științifică și munca pentru Liubianka. În 1968, după primirea cetățeniei canadiene, Valușek împreună cu familia sa au fost transferați în Statele Unite pentru a înființa rezidența ilegală de la New York. Primul lui contact KGB a fost Ivanova, o agentă din Direcția Generală a KGB, căreia i se permisese căsătoria cu un cetățean american și, astfel, ajunsese pe „tărâmul făgăduinței“. Ivanova i-a dat lui Valușek pentru instalare circa 15.000 de dolari, întâlnindu-se de câteva ori cu acesta pentru a-i da scrisori de la familia din Cehia și instrucțiuni de la Centru. În scurt timp, Valușek a intrat în clubul presei newyorkeze, lucrând ca freelancer. Principala lui sarcină fusese să pătrundă în interiorul Institutului Hudson, unde KGB-ul avea informații certe că membrii acestei instituții creionau strategia de securitate a SUA. În mai 1962, la trei luni după sosirea lui Valușek, Bogun, un alt ilegal sovietic, ateriza în Canada. Centrul intenționa ca, la scurt timp după așezarea pe pământ canadian, Bogun să fie transferat cât mai repede pe pâmânt american.
Sub zodia falselor legendări: Nelson Rockefeller via KGB
Bogun era un moscovit de 38 de ani. Misiunea acestuia în următorii ani a fost aceea de a fotografia diferite obiective științifice, culturale și militare din Canada și SUA. În 1968, Bogun a intrat în vizorul FBI-ului, fiind rechemat de urgență cu soția la Moscova pentru a evita arestarea și, implicit, deconspirarea. Cel care într-adevăr fusese interceptat de agenții FBI-ului era Skif, omul de legătură dintre Bogun și Centru. Skif era un etnic armean, care deținea un magazin de bijuterii în Beirut (n.r. – capitala Libanului), fiind omul care sorta corespondența dintre Centru și ilegalii aflați în SUA și în Canada. Ribakov, alias Anatoli Ivanovici Rudenko, petrecuse 7 ani în RD Germană sub o identitate germană falsă, după care se mutase în Occident. Conform actelor furnizate de KGB, acesta se numea Heinz Walter August și se născuse în Karlisch, la 6 noiembrie 1927. În timp ce se afla în Germania Răsăriteană, Ribakov se specializase în acordarea pianelor. În 1961, s-a refugiat în RF Germania, unde, în scurt timp, s-a angajat la fabricile de piane Steinway din Hamburg. Deși i se precizase că destinația finală va fi SUA, Ribakov a fost trimis la o bursă la Londra, pentru a se familiariza cu limba engleză și cu mediul capitalist. În 1966, Rudenko, alias Ribakov, a venit pentru prima dată în excursie în SUA, în Manhattan, vizitând firma Steinway and Sons. Cu ajutorul celor de la Steinway, Ribakov a primit permis de muncă și bursă de studii în domeniul instrumentelor muzicale.
În 1967, ilegalul sovietic primea drept permanent de rezidență pe pământ american, intrând relativ în high-classul societății americane, prin prisma meseriei sale de acordor de piane. Printre cei care au apelat de nenumărate ori la serviciile sale a fost și Nelson Rockefeller, devenit ulterior vicepreședinte al SUA. Centrul a apreciat munca lui Ribakov, care reușise să intre pe sub pielea lui Rockefeller, considerat de Centru patronul lui Henry Kissinger, consilier de securitate națională al lui Nixon. În scurt timp, Rudenko a lăsat-o mai moale cu munca informativă, spre nedumerirea Centrului, care își pusese mari speranțe în utilitatea sa. Pe de altă parte, Centrul obținuse succese constante pe ruta Canada – SUA în ceea ce privea implementarea ilegalilor în cele două țări, după ce, în prealabil, aceștia fuseseră legendați în RD Germania, prin bunăvoința STASI (n.r. – Serviciul de Informații al RDG-ului).