Noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, când la Timișoara oamenii s-au opus evacuării pastorului reformat Laszlo Tokes, a fost momentul în care românii s-au decis să iasă în stradă într-o revoltă spontană împotriva unui regim apăsător și a unui mod de viață pe care îl îndurau tot mai greu.
Evenimentele de la Timișoara au fost o continuare firească, dar mult mai sângeroasă, a mișcărilor petrecute în toate țările est-europene și care s-au soldat cu răsturnarea regimurilor comuniste.
Înaintea lui decembrie ‘89, semnele de revoltă nu au lipsit, în noiembrie 1987, ieșirea în stradă a muncitorilor de la uzina Tractorul din Brașov, nemulțumiți de sărăcia în care trăiau, prefigurând schimbarea regimului Ceaușescu.
Orașul Timișoara, cu peste 315.000 de locuitori – români, 45.000 de unguri și 30.000 de germani (șvabi) -, mai apropiat geografic de Occident, cu o deschidere mai mare către lumea de dincolo de granițe, cu acces la posturile de televiziune din Iugoslavia și Ungaria, era predestinat să devină locul de unde a plecat Revoluția.
Totul a început când cåteva sute de enoriași ai pastorului reformat Laszlo Tokes au aprins lumânări și s-au rugat pentru ca el să nu fie, conform unei hotărâri judecătorești, evacuat și mutat în altă localitate. Simțind pericolul, oficialitățile locale au încercat să facă uitat ordinul de evacuare.
La 16 decembrie 1989, profitând de protestul enoriașilor reformați, sute de timișoreni s-au adunat în Piața Maria, unde au început să scandeze lozinci împotriva regimului dictatorial. S-au format coloane de demonstranți, care au manifestat în zona centrală a orașului și în complexul studențesc, toată noaptea de 16 decembrie 1989. În urma intervenției brutale a forțelor de ordine, s-au înregistrat primele victime și au fost reținute de miliție zeci de persoane.
Împotriva manifestanților se folosesc gaze lacrimoge și bastoane de cauciuc. Încep arestările. În jurul orei 21.00, demonstranții se retrag, lăsând locul celor care încep să șteargă urmele atacului. Manifestanții se regrupează în fața Catedralei, unde se cred protejați. Coloanele pornesc prin oraș și din nou sunt agresate de forțele de ordine. Pånă după miezul nopții, cele două tabere se atacă reciproc, au loc adevărate lupte, mulți demonstranți sunt loviți și arestați. Când combatanții își părăsesc pozițiile, orașul arată ca după război: vitrine sparte, magazine devastate, lozincile „epocii de aur“ distruse. În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, timișorenilor le-a fost trimis un mesaj de „împăcare“ din partea conducătorilor locali ai PCR: din robinete curgea apă caldă, iar caloriferele erau fierbinți.
Ordinul de evacuare impus de la Centru se executa. În plină noapte (16 spre 17 decembrie), un echipaj de circulație îl conduce pe pastorul Tokes spre județul Sălaj. Dimineața, armata face o demonstrație de forță: blindate trec prin centrul orașului, coloane de militari străbat Timișoara în pas de defilare, iar fanfara militară intonează marșuri. De cealaltă parte, demonstranții strâng rândurile, unii îi huiduie pe militarii care defilează, alții îi lovesc cu pietre, tensiunea crește odată cu numărul celor care ies în stradă, învingându-și frica.
Timișorenii se adună în stradă, mai hotarâți decât în ziua precedentă. Vin și muncitorii. Se strigă: „Jos Ceaușescu!“, „Jos comunismul!“, „Nu vă fie frică!“.
(va urma)
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
