„Jos Iliescu!” – noul hit al PSD

Nici n-a început bine 2010 și s-a și împlinit o parte din profeția bătrânului bolșevic Silviu Brucan, cel care a fixat un termen de 20 de ani trezirii poporului fesenist – masa de „stupid people“ care l-au votat și susținut pe Ion Iliescu.
La îndobitocirea la care au fost supuși românii atâta timp, nu trebuia să fii profet ca să-ți dai seama că trebuie să treacă vreo câteva generații până ce va începe a pâlpâi o luminiță firavă în creierele abrutizate ale milioanelor de bieți cretini hipnotizați de „cârpa kaghebistă“ – Tataia Ilici. Zilele trecute, brusc, se făcu lumină și între pesediști, via aripa ardeleană a PSD, care, prin portavocea lui Vasile Dâncu, se porni a hăuli viguros „Jos Iliescu!“. Nu știu dacă Dâncu a dorit doar să o contrazică prin fapte bărbătești pe Simona Sensual, cea care ca și Brucan a decretat că „românii sunt tembeli“, sau dacă un impuls porno/masochist îl determină să se aplece după săpun – pentru frânghia lui Iliescu – uitând că se află într-o companie de pesediști perverși cu nimic deosebiți de pidosnicii de drept comun.
Dâncu l-a făcut pe Ion Iliescu „relicvă bolșevică“ care „se învârtoșează să țină partidul la nivelul ideologic și de limbaj, la nivelul programului FSN“, ba chiar doct, profesoral, l-a definit pe Tataie drept „un obiect arheologic din istoria României“ – obiect foarte aproape de conceptul de „cârpă bolșevică“ ca în definiția celebră a lui Vadim despre Iliescu. Este de aplaudat curajul ardeleanului, similar în opinia mea cu al unuia ce se declară straight între gay sau al unei curve de tractir ce iese la public declarând clientelei că nu mai vrea sus.
Ardelenii, se știe, se trezesc mai greu, iar când se dumiresc pot fi de o candoare inextricabilă: sună fun să-l auzi pe Dâncu, un fost ministru al regimului Năstase-Iliescu referindu-se astăzi abia la învârtoșările lui Ion Iliescu, ca și când nu ar fi simțit nimic pe la spate la vremea când guvernul Năstase nu era nimic altceva decât o bubiță pe erecția învârtoșată a lu’ Tataie.
Probabil că bubulii continuă atacurile energetice asupra PSD, care tinde să devină în această perioadă mov/ maro cel mai interesant partid al momentului, fie și dacă ne uităm ce caractere ies la iveală, din catacombele ideologice. Un astfel de caracter – om idee, om văpaie – pare a fi și pitorescul Vasile Dâncu caracterizat de Ion Iliescu, alături de Ioan Rus, drept „cârcotaș mărginaș“.

„Bolovanul Iliescu la gunoi“

Mai bine mai târziu decât niciodată este o vorbă care se potrivește bine bazinului din care provine sociologul ardelean. Bazin pesedist în care se pare că palpită dorința de înnoire, de promovare a rațiunii în locul vrăjitoriilor, a telekineziei și a esteților flăcării mov de genul guzganului rozaliu, și care, mai ales, se pare că-și dorește cu orice preț să scape de bătrânul Sarsailă călare pe Bula de Cristal, cel care încă dă tonul la cântec în partid, după opt decenii de blestămății. Nu-i ușor însă să te lupți cu Scaraoțchi dacă nu ești dus la biserică, iar doar cu câteva mătănii, câteva vorbulițe de necaz aruncate la cârcoteală nu cred că un Dâncu va izbândi mare brânză.
Vocalizele sale sună însă plăcut pentru cei ca mine, care, fără a fi fost ministru al Regimului Iliescu-Năstase îl consider pe Iliescu, ca și fostul ministru Vasile Dâncu, „o marcă indubitabilă a comunismului“. Faptul că el a sfătuit echipa ce va conduce partidul să se debaraseze de Ion Iliescu, să-l arunce la ghenă, nu poate fi decât un semnal pozitiv, de asumare a prostiei de a lăsa partidul pe mâna unui vetust pensionar al sistemului comunist.
În plus, Dâncu confirmă, încă o dată, dacă mai era nevoie, cu autoritatea unui insider, că adevăratul stăpân în PSD este Ion Iliescu, așa cum foarte bine a intuit Traian Băsescu, cel care îl numea pe Ilici edecarul ce târăște mașinăria pesedistă de partid în mlaștina urii și dezastrului.
Este de reținut confesiunea din al doisprecelea ceas a lui Dâncu: „Ion Iliescu nu a fost președinte de onoare, ci un fel de președinte executiv care a împins pe decizii, dar care nu și-a asumat niciodată deciziile… de la hotărârea de suspendare a lui Traian Basescu și până la majoritatea deciziilor care s-au luat de către partid – Ion Iliescu a fost inspiratorul și cel care a împins înainte toată strategia. Ion Iliescu a fost ca un fel de bolovan care se află în curtea partidului“, iar fătălăii gen Geoană, Bombonel, micul Titulescu, și mai micul Corlățeanu, și toți ceilalți și mai și mai mici bărbați de seamă din fruntea PSD „mereu s-au împiedicat de el“. Deși ardelenii sunt mai ponderați și totodată mai greoi în exprimare, acest Dâncu, crescut în mediul universitar al Bucureștiului, dovedește un langaj exotic și precis totodată. Dacă până și ardelenii se scutură, chiar cu lentoarea specifică, de povara atributului de „stupid people“, înseamnă că avem o șansă totuși să-l vedem pe Iliescu împăiat, la Muzeul Bolovanilor Bolșevici (MBB).
Spuneam la începutul materialului că se împlinește acum doar o parte din profeția – blestem al fondatorului GDS, Silviu Brucan. Cred că se va împlini pe deplin destrămarea blestemului abia după ce moștenirea nefastă a lui Brucan, Ion Iliescu, va ajunge la groapa de gunoi a istoriei, că un zid la Târgoviște ar fi o onoare prea mare pentru unul ca el…