Home Actualitate Patriotul român Alexandru Leșco: „Aș vrea să apuc timpurile când Prutul o...

Patriotul român Alexandru Leșco: „Aș vrea să apuc timpurile când Prutul o să redevină un râu intern”

DISTRIBUIŢI

Unul din eroii uitați ai Romåniei, Alexandru Leșco, închis de ruși timp de 12 ani, la Tiraspol, pentru idealurile sale naționale, s-a aflat cåteva zile la București, silit să-și efectueze mai multe consultații medicale aprofundate. Cei 12 ani de temniță rusească se resimt și azi, la peste cinci ani de la eliberare. Din păcate, nici măcar acum eroul din Transnistria, arestat și judecat barbar pentru a se da un exemplu Romåniei, nu poate locui în țara-mamă, pentru care a suferit umilințe și o închisoare nedreaptă și nelegală, după cum a stabilit și o sentință CEDO fără precedent, de condamnare a Rusiei pentru acest fapt. Deși a fost decorat de către Traian Băsescu – președintele reales acum cu peste 90 de procente în Basarabia – chiar cu Ordinul Național „Steaua Romåniei“, iar primăria l-a desemnat Cetățean de Onoare al Capitalei, alături de camarazii săi Tudor Popa și Andrei Ivanțoc, niciunul dintre eroi nu și-a primit apartamentele promise deja de fostul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, iar în Parlament o lege a recunoștinței pentru cei trei este boicotată în permanență. Singurul oficial al statului care îl ajută este Eugen Tomac, de la Departamentul pentru Romånii de Pretutindeni, care s-a ocupat și de internarea fostului deținut politic romån de la Tiraspol. Am stat de vorbă cu patriotul romån despre evoluția situației politice din Basarabia și așteptările față de Romånia după schimbarea regimului comunist de peste Prut, în exclusivitate pentru „Curentul“.
„Lucrurile s-au schimbat spre bine la Chișinău. Este o cu totul altă atmosferă, care se simte în stradă și oriunde. Lumea răsuflă mai ușurată acum“, ne spune Alexandru Leșco, la externarea sa din spital, într-un material video disponibil pe www.curentul.ro. „Așteptările au fost prea mari, și atunci și cerințele sunt mai mari din partea oamenilor“, adaugă Leșco. În privința primei vizite de stat a președintelui reales al României, Traian Băsescu, aleasă simbolic tot la Chișinău, ca și în urmă cu cinci ani, Alexandru Leșco apreciază că relațiile cu Bucureștiul s-au îmbunătățit semnificativ, mai ales după căderea gardului de sârmă ghimpată de la Prut și semnarea acordului de mic trafic de frontieră. În ce privește alte așteptări ale fraților de peste Prut, Alexandru Leșco ne spune: „Îl știu pe domnul președinte ca foarte sensibil la chestiunea Basarabiei și problemele basarabenilor și cred că va face tot posibilul ca să se urgenteze redobândirea cetățeniei române de cât mai mulți români“. Planurile de viitor ale lui Alexandru Leșco, membru de onoare al Fundației Pentru România, sunt legate tot de răspândirea românismului. El și-a propus să înființeze o asociație de carte la Chișinău: „Este nevoie de carte adevărată în Basarabia“, afirmă patriotul, după ce ne-a mărturisit gândul său cel mai fierbinte: „Eu tare aș vrea să apuc timpurile când Prutul o să redevină un râu intern și nu de frontieră“.
Alexandru Leșco nu este demoralizat de faptul că un al doilea proiect de lege pentru ajutorarea celor trei eroi și repunerea lor în drepturi cetățenești firești primește piedici în Parlament. „La câte am pătimit în temnițele rusești, aproape nimic nu mă mai impresionează. Este normal să existe forțe potrivnice nouă și în Parlamentul de aici. Așa lucrează rușii. Eu rămân oricum un simplu cetățean credincios prin viață și prin moarte neamului meu. Iubesc România indiferent de aceste piedici“. La data de 21 mai 2009, senatorul Iulian Urban a depus la Senat, împreună cu senatorul de diaspora Viorel Badea, o Propunere legislativă privind declararea lui Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc și Tudor Popa drept „eroi-martiri, luptători pentru democrație, drepturile omului și apărători ai valorilor spirituale și culturale românești“. La data de 2 noiembrie 2009, chiar Comisia pentru Drepturile Omului, Culte și Minorități din Senat, prin semnătura UDMR-istului Gyorgy Frundo, președintele acesteia, a dat raport de respingere a Proiectului de lege, la fel ca și PSD-istul Toni Greblă, de la Comisia Juridică. Ajunsă în plenul Senatului, legea recunoștinței a căzut la vot, același Greblă afirmând că nu este normal ca acești eroi să beneficieze de „avantaje financiare“, respectiv o minimă pensie sugerată de Iulian Urban. Mai mult, PNL-istul Mircea Diaconu a trâmbițat că cei trei nu pot fi numiți martiri atâta timp cât se află în viață, sugerând că ar trebui să așteptăm moartea lor. Desigur, finuțul actoraș ar mai trebui să știe și puțină limbă română înainte de a vorbi în asentimentul rusoilor. Martir, conform DEX, este o „persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătăi etc. – din fr. Martyr“. Legea se află în prezent la Camera Deputaților, forul decizional, în așteptarea unui vot decisiv.

Eugen Tomac, prietenul lui Alexandru Leșco, a făcut „contrabandă“ cu tricolorul

În privința lui Eugen Tomac, singurul care îl mai ajută cu problemele sale de simplu cetățean român nerecunoscut, este legat de amintirile eliberării și venirii sale, pentru prima oară, în România, țara-mamă pentru care s-a luptat și a pătimit, după cum ne-a mai mărturisit: „De cunoscut, personal, l-am cunoscut la Televiziunea Română, alături de Marian Voicu. Amândoi mă așteptau pentru a realiza o emisiune dedicată Basarabiei și luptei noastre pentru românism. Ne-am îmbrățișat ca și cum ne-am fi cunoscut de-o viață și l-am simțit din primul moment ca pe-un fiu. Dar, practic, chiar îl știam cu mult dinainte. Încă din închisoare. El, cu alți tineri inimoși, a încercat să ajungă la mine pe când eram în Penitenciarul Nr. 2 din Tiraspol. Nu a fost lăsat. Se afla într-o adevărată campanie pentru eliberarea noastră, dusă în România și în străinătate, la Consiliul Europei, în America. Am aflat după aceea, de la soție, că, la plecarea din Transnistria, cei trei au fost reținuți de trupele «pacificatoare» rusești, cu mașina rechiziționată și apoi percheziționați și lăsați în miez de noapte pe șosea, înconjurați de kalașnikovurile militarilor ruși. Asta pånă când, la insistențele unuia dintre ei că vrea să atenționeze Ambasada SUA și Ambasada României de la Chișinău, au fost lăsați să plece. Ajunși aici au mers la soția mea, a lui Ivanțoc și la copiii lui Tudor Popa și le-au înmânat ajutoarele strânse în campanie, inclusiv prin intermediul presei de la București. Soția a venit apoi și mi-a povestit totul și a reușit să-mi introducă și o Ediție Specială, în engleză și română, făcută de Eugen cu prietenii săi ziariști pentru campania internațională. Soției nu-i venea să creadă că există astfel de tineri! Și aici trebuie să subliniez că tot ce a făcut acest tânăr, la anii la care alții se bucură de grija mamei și a tatei, l-a maturizat brusc și profund. A fost un „copil de trupă“ pe frontul românesc, cu o memorie încărcată cu lupte grele. Astăzi, este un adult cu înțelepciunea unui bătrân al satului, mândru că este român și muncește, în fiecare clipă, pentru România. Sunt convins că omul politic care va fi chiar de mâine va aduce Basarabiei, basarabenilor și, de fapt, românilor din jurul țării sau răspândiți aiurea, în această robie modernă, șansa de a fi acasă, în demnitate și prosperitate. El a simțit pe propria-i piele toate nedreptățile făcute neamului nostru“, afirma Alexandru Leșco. Și adăuga și o confesiune: „Vă zic o singură poveste, spusă chiar de către președintele României, Traian Băsescu. Ne aflam la decorarea de la Palatul Cotroceni, când ni s-a oferit Ordinul Național «Steaua României» în grad de Cavaler pentru sacrificiul nostru, după cum scrie chiar în Decretul Prezidențial. După ceremonie, ne-am retras puțin. Băsescu îl ținea pe după umeri pe Tomac și mi-l lăuda pentru cât a făcut pentru grupul nostru, al deținuților politici din Transnistria. Eu i-am zis că nu-i nevoie, că știu de la soție. Dar el mi-a zis: «Dar cred că nu știi, domnule Leșco, că erai închis, cum tânărul ăsta a ajuns să ducă steagul României în Basarabia, la manifestațiile studenților și elevilor pentru istoria și limba română. Pe ascuns! Iar steagurile erau din Primăria Capitalei, că eu eram primar! Unii fac contrabandă cu produse peste Prut, el a trecut aceleași riscuri pentru drapelul tricolor!», mi-a mai zis Băsescu. Uite, acesta-i doar un exemplu…“, evocă acum Alexandru Leșco.

„Trei nume care înseamnă dragoste de țară și eroism“

Fostul deținut politic de la Tiraspol Alexandru Leșco, membru al Grupului Ilașcu, judecat și condamnat în 1992 de către un tribunal sovietic transnistrean la 12 ani de temniță grea pentru „crima“ de a fi încercat păstrarea identității romånești în Basarabia, este un romån pur sånge. Alexandru Leșco și-a ispășit în întregime pedeapsa unui tribunal ilegal, fiind eliberat la 2 iunie 2004. După ce s-a refăcut fizic și psihic, patriotul romån a ținut să fie prezent în Romånia pentru a readuce în atenția opiniei publice romånești faptul că doi dintre camarazii săi, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov Popa, sunt încă închiși în temnițele transnistrene, fiind ultimii deținuți politici din Europa secolului al XXI-lea. Totodată, el a atras atenția asupra situației copiilor basarabeni din Transnistria, care nu pot învăța în limba lor maternă, regimul separatist de la Tiraspol făcånd tot posibilul pentru desființarea școlilor romånești din stånga Nistrului. După alți trei ani, cånd au fost eliberați și camarazii săi, cei trei au primit din partea președintelui Traian Băsescu Ordinul Național „Steaua Romåniei“. „Eliberarea tuturor detinuților politici din Transnistria deschide, în sfårșit, calea restituirii adevărului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumată a primelor decenii din viața statului independent, proclamat pe ruinele «Republicii Ribbentropp-Molotov», și ea plăsmuită din trupul sfåșiat al Basarabiei istorice“, consemna atunci analistul Corneliu Vlad. Din păcate, nici după alți trei ani, acest lucru nu este dorit de forțele rusești care fac parte din politica „romånească“ de la București. După eliberarea de la Tiraspol, întrebat de studenții de la București ce ar face dacă ar fi să dea timpul înapoi cu 12 ani, Alexandru Leșco a răspuns imediat: „Aș face exact același lucru“.

{youtube}npJk4MgcStM{/youtube}

{youtube}ltwRERcSiZg{/youtube}

{youtube}yGMnyfA-V5A{/youtube}

{youtube}GQHF7X_OcbQ{/youtube}

{youtube}TfOiAcAPNJY{/youtube}

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.