Lupta pentru dreptate

In zilele Revolutiei din 1989, faptele de eroism s-au amestecat cu crimele. Mascate de actiuni revolutionare, actele de barbarism au facut victime nevinovate. In Targu Secuiesc, multimea dezlantuita a ucis un militian onest, care a avut ghinionul sa se nimereasca in toiul pornirilor violente ale demonstrantilor. Au trecut 14 ani de cand maiorul Aurel Agache a murit stalcit de furia catorva asa-zisi revolutionari. Criminalii au fost identificati. Au urmat procese in care familia Agache s-a zbatut sa-si faca dreptate. Vinovatii au fost intemnitati, achitati sau au disparut peste granita. Urmasii maiorului nu au reusit sa-i aduca in fata justitiei pe procurorii care au anchetat uciderea tatalui lor. Nu le-a mai ramas decat o singura speranta: Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Plangerea

Aurel Dionisie Agache, fiul cel mare al maiorului, nu este jurist, dar -dupa atatia ani de umblat prin tribunale, am invatat toate procedurile si stiu ce am de facut. Nu am abandonat nici o clipa lupta. Am trecut in aceasta plangere tot ce am simtit, tot ce cred ca trebuie sa stie cei de la Strasbourg. Sunt sigur ca avem toate sansele sa castigam, dar sper sa nu fie nevoie de decizia de la CEDO si sa se faca dreptate mai intai aici, in tara-, spune tanarul care se asteapta ca primul raspuns de la forul european sa soseasca cel mai devreme intr-un an si jumatate.

Procurori controversati

Luppinger Attila si Fabian Karoly de la Parchetul de pe langa Tribunalul Covasna sunt acuzati de familia Agache de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si de favorizarea infractorilor. Dupa ce a fost purtat de la o institutie la alta timp de patru ani, Dionisie a depus la CEDO cu o plangere impotriva statului roman. Dosarul a ajuns, in urma cu trei zile, la Curtea Suprema de Justitie, cu rezolutia de neincepere a urmaririi penale, fara ca familia sa fie informata despre motivele care au dus la aceasta decizie. Dionisie considera ca astfel le-au fost incalcate drepturile prevazute de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, respectiv art. 6 privind dreptul la un proces echitabil. Desi moartea maiorului Agache a fost anchetata inca din 1990, procesul a inceput sapte ani mai tarziu. Dosarul penal instrumentat de procurorul criminalist Fabian Carol a zacut doi ani prin sertare.

O membra din grupul ucigasilor, adapostita in Ungaria

Filip Orban Daniela a fost vazuta sarind cu cizmele pe burta militianului cazut la pamant. Si-a scos cizma cu tocuri metalice si a inceput sa-l loveasca in cap pe maior. In 1991, ea a recunoscut ca l-a lovit pe militian. Ulterior, si-a retras declaratia. Dupa ce a fugit in Ungaria, a fost judecata si condamnata in lipsa. Cazul a revenit in centrul atentiei abia la sfarsitul anului 1991, dupa aparitia controversatului -Raport Covasna-Harghita-. Cercetarile au fost reluate in 1997. In baza rechizitoriului finalizat in data de 15 decembrie 1997, au fost inculpate cinci persoane: Filip Orban Daniela, Hejja Dezideriu, Pajzs Octavian, Reiner Anton si Konrad Ioan. Sentinta s-a pronuntat abia in 15 februarie 1999. Filip Orban Daniela a fost condamnata la 7 ani de inchisoare, Hejja Dezideriu (gratiat in martie 2002) si Pajzs Octavian la cate 4 ani, iar Reiner Anton si Konrad Ioan la cate 3 ani de inchisoare, pentru lovituri cauzatoare de moarte.

Barbarisme la sfarsit de secol XX

In decembrie 1989, maiorul Agache, tatal a cinci copii, era in timpul serviciului, cand oamenii din Targu Secuiesc au pornit catre centrul orasului. L-au lovit cu rangile. Desi a venit Salvarea, multimea a tras targa afara din masina si loviturile au reinceput. Cadavrul a fost dus la morga de unde familia a fost nevoita sa-l fure pentru ingropaciune crestineasca. Fata maiorului era de nerecunoscut. Intr-un ochi i se indesase o moneda, in celalalt emblema de la cascheta. Pe gura i s-a pus un sobolan mort. Agresorii incercasera sa-i dea foc…