Mimi-Elan, partener la B1 cu fosta nevastă a lui Nicu Ceaușescu

Zilele trecute, Elan, cunoscut și sub numele delicat de Mimi, a ținut să iasă din nou în față, ca păduchele pe frunte, cum se zice în Moldova sa natală, pentru a anunța ritos boborul că el este mai nou și asociat la televiziunea B1 TV, chiar în cadrul talk-show-ului moderat de Robert Turcescu, un foarte elastic utilizator de batistă capabil să ajungă și la hidrant simultan, din șpagat.
Elan Schwartzenberg, din postura de nou proprietar al Realitatea TV, l-a invitat pe Turcescu să „verifice cu domnul Bobby Păunescu si cu domnul Oancea că are acțiuni la B1 TV“, iar Bobby Păunescu a declarat la råndul său că Schwartzenberg a preluat 10% din acțiunile News Television Romania, care deține 50% din B 1. Elan a devenit astfel un mogul media multilateral dezvoltat, coleg cu fosta șefă a pionerilor, o adevărată Goebels în miniatură, Poliana Cristescu, cea care participă la dezvoltarea multilaterală a societății socialiste, prima nevastă a lui Nicu Ceaușescu, acum devenită micro-micro-moguliță tv, alături de Păunești, și, desigur, de fostul pionier Mimi.
Poliana Cristescu a avut o funcție extrem de importantă în nomenclatura Partidului Comunist, din postura sa de șefă a pionierilor, ea fiind cea care, de exemplu, l-a ales pe micul ciobănaș, pionierul Adrian Severin, nepoțelul lui Silviu Brucan, fostul KNVD-ist și criminal bolșevic, să-i sorcovească pe Ceaușești (fără a primi și el ceva dolărei ori alte foloase concrete). Probabil de la frustrarea acelor momente, dacă e să apreciem psihanalitic „severinismul“, a ajuns Severin atât de șpăgar, hotărât să-și scoată pârleala cu vârf și îndesat. Dacă Poliana l-ar fi recompensat cu ceva biștari, poate alta era soarta lui Severin, nu mai ajungea acum să fie huiduit de plenul Parlamentului European, ca o fleandură soioasă de șperțar pesedist.
De la Poliana i s-a tras, mai mult ca sigur, și nu numai lui Severin, dacă avem în vedere că aceasta avea în subordine politică 2,5 milioane de copii ale căror minți fragede erau expuse pervertirii și îndoctrinării, aidoma sistemului utilizat de naziști. Cu deosebirea că ideologii național-socialismului au sfârșit spânzurați la Nurenberg, pentru crimele săvârșite împotriva evreilor, în timp ce socialiștii noștri au ajuns parteneri cu evreii, ca Elan, deși au cam întinat principiile socialismului, după cum a explicat doct Ion Iliescu, pentru a justifica uciderea familiei Ceaușescu.
Generalul Andrei Kemenici, comandantul unității din Târgoviște, unde a fost judecat și împușcat Ceaușescu, a mărturisit că  documentele procesului au fost semnate în alb de către completul de judecată, fiind completate, mai apoi, la București, la indicațiile directe ale lui Ion Iliescu, grijuliu să nu cumva să iasă din scenariul moscovit al reșapării socialiste – fără deviaționistul de Ceaușescu, ci cu servilul rusofil Ilici. Cei care i-au fost lui Ilici părinți adoptivi practic, după cum a dezvăluit fostul ministru de externe comunist, Ștefan Andrei, care a povestit că în copilărie Iliescu dormea alături de Elena Ceaușescu, în același pat. Pe lângă istorisirile acestuia, imaginile recent publicate de instituții care gestionează albumul de familie al soților Ceaușescu îl arată pe Iliescu, crescut mare și  nomenclaturist de frunte, drept partenerul de joacă preferat al Ceaușeștilor, apărând în imagini ce reflectă ierarhia strictă a poziționărilor față de cuplul conducător  în poziția cea mai apropiată, înaintea chiar a copiilor cuplului.

Poliana Cristescu, împinsă de Elena Ceaușescu la montă cu Nicu

Poliana Cristescu, de exemplu, nu apare în imaginile intime ale Ceaușeștilor, deși la vremea când Iliescu se juca cu cercul cu Ceaușescu ea le era noră, fiind căsătorită cu Nicu Ceaușescu, de care a divorțat cu 5 ani înainte de 1989. Prim-secretar al CC al UTC, ministru al tineretului și, apoi, până în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului, Nicu ar fi urmat să fie succesorul la Putere al lui Nicolae Ceaușescu, însă Ion Iliescu, adoptivul cuplului, a fost mai iute de mână, lichidându-i familia. Nicu, cel care îl stânjenea prin simpla sa existență, a fost arestat la 22 decembrie 1989 și adus în Studioul 4 al TVR, oferindu-i lui Mihai Tatulici ocazia să se remarce prin abjecție, acesta lepădându-se de Nicu după ce fusese unul dintre atârnătorii din preajma odraslei lui Ceaușescu. Tatulici s-a remarcat constant în continuare, de la acel moment – fast pentru dânsul – nefast pentru Nicu Ceaușescu, care a fost și înjunghiat cu acea ocazie. Fostul partener de chefuri al beizadelei, Noul Tatulici, a ajuns la vârful carierei sale, pe postul de abject șef pe lângă aprozaristul/ turnător/ pușcăriaș Sorin Ovidiu Vîntu, cel care a știut să revalorifice optim toate scursurile epocii Ceaușescu, aducând pe noi culmi pupincurismul și slugărnicia specifice șobolanilor roșii, roz bombon ori violeți.
Iliescu a scăpat ușurat de Nicu Ceaușescu în septembrie 1996, când acesta a murit de ciroză hepatică, după ce l-a ținut prin pușcării cât a putut el de mult, cu tot felul de verdicte aberante. Poliana Cristescu, fosta nevastă a acestuia, s-a descurcat binișor, de vreme ce a ajuns printre patronii media din România, alături de unul ca Elan, prosperând în compania lui George Constantin Păunescu, unul dintre marii profitori ai sistemului inițiat de Ion Iliescu, imediat după lichidarea fostului socru al Polianei.
Fostul șef al gărzii prezidențiale, colonelul Adrian Eugen Cristea, fost adjunct al șefului Direcției a V-a a Securității, pånă în iunie 1989, a publicat o carte în care povestește cum s-a perfectat „lipeala“ Polianei Cristescu cu Nicu Ceaușescu, aranjament pus la cale de Elena Ceaușescu, îngrijorată de zbenguiala cam capitalistă – cu whisky din belșug și nebunii cu uteciste – a băiatului cel mare. Jean Maurer, fiul fostului prim-ministru comunist Ion Gheorghe Maurer, Mădălin Voicu, sufletul grupului lui Nicu Ceaușescu și „rebelul“ – cu voie de la miliție – Serghei Niculescu Mizil, fiul „numărului doi“ din Comitetul Central, îl prezentau pe „Prințișor“ ca „un tip sensibil, timid și chinuit într-o oarecare măsură de măică-sa, care îl visa mare om politic“. „Nicu Ceaușescu nu era în stare nici măcar să agațe o femeie. De cele mai multe ori, prin baruri sau restaurante, mă duceam eu și îi făceam cunoștință cu fata care îi plăcea“, declara Serghei Mizil. Cu toate că în viața lui amoroasă au existat „mii de fete“, dar și nume ca Donca Mizil, Nadia Comăneci, Janina Matei sau Daniela Vlădescu, Nicu s-a văzut nevoit, în anii ‘80, să se căsătorească, la cererea Elenei Ceaușescu, cu Poliana Cristescu, pe care prietenii lui susțin că „nici nu a atins-o“ deoarece nu simțea nimic pentru ea. Era și greu la cum arăta, dar Elena Ceaușescu a preferat-o. Fostul șef al gărzii prezidențiale povestea că pe Poliana „o găsise Elena Ceaușescu la Tårgoviște, cu ocazia unei vizite oficiale. Cea pe care pusese ochii se ocupa cu pionierii din județ. Din primele verificări rezultau numai aspecte corespunzătoare scopului: înfățișare agreabilă, tånără, licențiată, fără încurcături și cu multă minte. A mutat-o la București, unde a numit-o direct secretară a CC al UTC, în subordinea lui Nicu. De-abia mai tårziu au aflat cei doi ce se urmărea… Despre familia Polianei nu se discuta nimic, pentru că nu avusese cineva bunăvoința s-o cunoască… Dar cu toată supărarea pe care soarta i-o adusese pe cap, Nicu o lua pe Poliana și mai mergea în vizită la familia Viorel Păunescu“. Legătura Polianei cu familia Păunescu a continuat profitabil și după „revoluție“, aceasta prosperând cu brio, deși nici la „revoluție“ nu suferea de foame.
În 22 decembrie 1989, seara, după fuga foștilor socri, Nicolae și Elena Ceaușescu, vila în care locuia Poliana a fost luată cu asalt de „revoluționari“. S-a spus atunci că toaletele fuseseră înfundate din cauza teancurilor de bani (zeci, poate sute de mii de lei, la vremea aceea o avere) aruncate la veceu de fosta noră a dictatorilor. A fost arestată o perioadă, iar după eliberare s-a ascuns departe de ochii lumii până recent, când, cu ocazia anunțului făcut de lăudărosul Mimi-Elan, a reapărut numele ei în mass-media, prinsă în insectarul imperiului deținut de frații Păunescu. În părți din grupul de firme aflate în proprietatea familiei este implicată, ca acționar, și fosta șefă a pionierilor, deși între timp o mare parte din foștii pionieri au ajuns să crape de foame. Ori n-au înțeles în copilărie principiile socialismului ori nu au înțeles nici acum că socialismul este o boală grea – pe fraierii cu cravate roșii i-a sărăcit și pe șobolanii din fruntea sistemului i-a îmbogățit.

Șobolanii roșii, călare pe cașcavalul național

O mână de securiști și foști activiști comuniști aleși pe sprânceană – sprânceana lui Ilici, desigur – au pus stăpânire pe tot ce mișca, inclusiv pe trusturi de presă, după ‘90, și nu s-au lăsat până nu au falimentat aproape „avutul poporului“ în beneficiul personal.
Deși gogomanii de securiști semianalfabeți nu aveau habar de presă și de libera circulație a informației, ci mai degrabă erau experți în băgatul pumnului în gura celor care aspirau la kkaturile capitaliste cu presa liberă și alte tâmpenii decadente, acești Neica nimeni puși pe căpătuială s-au pus pe făcut ziare și televiziuni, iar apoi, precum termitele, prin aghiotanții lor, de teapa unor Tatulici, Hurezeni, CTP-iști și pionieri nevertebrați din noul val ca Turcescu, Dumitrescu, Ciutacu cel asistat social (deși pentru el cei 150.000 de euro oferiți de Vîntu, cum povestea chiar el, erau mizilic), au măcinat totul mărunt, umplând apoi de căcărezele puturoase regurgitate întreaga media. Vîntu, Voiculescu, Patriciu, Păunescu nu s-au mulțumit cu falimentul presei, ei au reușit și falimentul meseriei de jurnalist, iar acum și-au băgat copiii la înaintare să le conducă trusturile. Mai hulpavi ca predecesorii ceaușiști, homunculii iliescieni – mai șireți și mai pervertiți în perversiuni, trag cu toții la edecu’ cârpei kaghebiste să împlinească misiunea de tâmpire coordonată pe vremuri de una ca Poliana la scară națională, până îi decerebrează pe toți foștii pionieri și uteciști lobotomizați și încremeniți cu ochii holbați și telecomanda în mână și un pet de plastic alături, cu bere proastă, în timp ce le ghiorțăie mațele chiombindu-se la viloaiele de Dallas ale câte unui limbric ca Irinel, ieșit din fundul Palatului Victoria unde tăticul amesteca rahat comunist cu polonicul, de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, sau la putza ițită pe blugii unui Dani Oțil, cordaciul fostei Țiganca, rebotezată Rădulescu, apoi trecută la mozaicism, ca să mănâncă și gura ei ceva, acum, la Monte Carlo, în timp ce Mimișor se ocupă, cum altfel, de educația goimilor, pulimea cum ne zic ei – patronii de mascaradă ai haznalei mass-media.George Roncea