Acasă Actualitate „O singură dată am reușit să vizitez Bruxelles-ul”

„O singură dată am reușit să vizitez Bruxelles-ul”

DISTRIBUIȚI

Portret de europarlamentar: Ramona Mănescu

Rubrica săptămânală „Portret de europarlamentar“ a ajuns la cea de a treia ediție, în care am decis să prezentăm, prin rotație, activitatea Ramonei Mănescu, eurodeputat PNL afiliat Grupului politic al Alianței Democraților și Liberalilor pentru Europa (ALDE). Ramona Mănescu este coordonatorul ALDE în Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European (REGI), dar și raportor ALDE pe probleme ce țin de simplificarea cerințelor privind utilizarea fondurilor europene sau dobândirea coeziunii teritoriale, sociale și economice în cadrul UE. De asemenea, eurodeputatul român deține poziția de membru supleant în Comisia pentru Cultură și Educație și este vicepreședinte la două intergrupuri, Urban și Tineret. Din perspectiva acestei poziții, Ramona Mănescu s-a ocupat de accesul tinerilor la piața de muncă și consolidarea formării lor profesionale sau implementarea programelor de educație și formare pentru 2010. În cadrul luărilor de poziție în PE, europarlamentarul român s-a preocupat de promovarea Strategiei UE pentru Dunăre și de promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale. Problema romilor este de asemenea în atenția europarlamentarului român care ne-a declarat că a ridicat, în fața Comisiei Europene, problema integrării acestora prin intermediul programelor de includere a romilor în țări care au accesat fonduri importante pentru astfel de programe, state precum Marea Britanie, Franța sau Italia. Ramona Mănescu a pus în discuție problema ca rezultatele acestor programe să fie făcute publice în mod transparent de către statele care accesează astfel de fonduri pentru a se putea monitoriza rezultatele. În centrul preocupărilor sale, se află totodată și dezvoltarea regiunii Dunării, în special segmentul românesc al acestui fluviu. Strategia UE pentru Dunăre vizează o ridicare a nivelului de trai pentru toate zonele de pe cursul Dunării, prin dezvoltarea unui sistem integrat pe toate nivelurile – economic, social și cultural. Dânsa ne-a mai vorbit și despre problema integrării Republicii Moldova în UE, dar și despre pasiunea sa pentru mașini puternice. Vă lăsăm să urmăriți în continuare mini-interviul cu eurodeputatul Ramona Mănescu, pentru ca varianta intergrală a acestui material poate fi vizionată pe site-ul nostru, www.curentul.ro:

– Doamnă, spuneți pe propriul site despre dumneavoastră că sunteți un europarlamentar prin excelență. Explicați-ne mai mult, vă rog, ce înseamnă acest lucru!

– Mă refeream în special la faptul că majoritatea colegilor mei europarlamentari au ajuns la Bruxelles din Parlamentul național, deci aveau un traseu în Legislativul național. Toată pregătirea mea și tot background-ul meu politic m-au recomandat pentru acest post. Din primul moment când am decis să mă implic în politică am facut-o pe această dimensiune a relațiilor internaționale, ca dovadă am și fost vicepreședinte a Internaționalei Liberale, am lucrat foarte mult în această zonă cu instituțiile europene, cu mult înainte ca România să devină membru al Uniunii Europene.

– Mai exact de când?

– Din 1996. Până în ‘96 am activat la organizația de tineret a Partidului Liberal, fie la Constanța, apoi la București. Am avut practic un parcurs normal, fără să ard etape. Poate și din această cauză mă simt confortabil aici unde sunt și sunt sigură că pot performa.

– Spuneți-mi dacă există vreo rețetă de succes pentru a ajunge europarlamentar. Ce ar trebui, de exemplu, să facă un membru de partid pentru a fi înscris pe acele liste de vot?

– Cu siguranță. Dacă mă gândesc la experiența mea, cred că rețeta succesului e dorința de a-ți demonstra calitățile, apoi este vorba de perseverență, pentru că în politică dacă nu ești perseverent și dacă nu îți urmezi idealurile, nu reușesti să îți atingi obiectivele. Eu cred că dacă îți dovedești experiența și expertiza pe acest domeniu, atunci poți spune că acestea sunt ingredientele unei astfel de rețete a succesului.

– Ce faceți în timpul liber, fie la Strasbourg, fie la Bruxelles? Aveți timp liber?

– Aș vrea. Mi-e și rușine să recunosc că nu am reușit să ajung la un spectacol. Nu am reușit să văd o piesă de teatru în Bruxelles. O singură dată am reușit să vizitez Bruxelles-ul. Într-un weekend a venit familia la mine și ne-am urcat într-un autobuz din acela care face turul orașului. Noroc cu ei că am reușit și eu să văd Bruxelles-ul în întregime. Timp liber nu prea am pentru că am vrut să demonstrez foarte mult că merit să fiu aici. Poate când ești și tânăr, și femeie vrei să demonstrezi mai mult pentru că, să fim cinstiți, dacă în România ești tânăr și mai ești și femeie nu reprezintă neapărat avantaje. Poate și din această cauză m-am angajat în foarte multe proiecte.

– Practic, nu prea aveți timp liber, să spunem, să mergeți la cumpărături?

– Nu prea. Doar dacă rămân și în weekend la Bruxelles. Noi trebuie să fim la fel de mult și în țară pentru a ține legătura cu colegii, cu oamenii din teritoriu… Este delicat, noi suntem aici pentru România, nu pentru altceva.

– Doamna Mănescu, ce hobby-uri are un europarlamentar, dumneavoastră ce hobby-uri aveți?

– Îmi place foarte mult să pilotez mașini. Particip și la tot felul de raliuri, teste pe diferite tipuri de mașini, derapaje controlate, fie pe gheață, fie pe uscat.

– Aceste lucruri le faceți în țară?

– Am participat și în țară, și în străinătate, de exemplu în Finlanda, pe lacuri înghețate.

– Dar de unde o astfel de pasiune?

– Îmi place foarte mult să conduc și pentru mine a merge cu mașina este o relaxare. Încet-încet, am descoperit că pot face mai mult și pot participa la raliuri sau la teste.

– Acum, că m-ați făcut curios, ce mașină dețineți?

– Am un XC-90 (Volvo – n.r.). Este o mașină foarte cuminte de familie și apreciez că este de siguranță pentru copii în special. La teste și alte competiții particip pe Audi sau pe Porsche. Pe Volvo nu poți face derapaje controlate. Nici măcar nu poți să derapezi cu el.

– Voiam să vă întreb mai multe despre premiul pentru europarlamentarul anului la secțiunea Educație-Cultură pe care l-ați primit în 2008?

– A fost o surpriză foarte mare și în același timp plăcută, mai ales că trecuseră doar nouă luni de când eram în Parlament. Acest premiu este foarte râvnit în rândul europarlamentarilor, mai ales în condițiile în care suntem foarte bine monitorizați de ONG-uri și mass-media. Cei nominalizați sunt votați chiar de europarlamentari și a fost o surpriză foarte mare să mă regăsesc prin cei trei nominalizați la secțiunea Educație și Cultură.

– Vă așteptați la acest premiu?

– Nu mă așteptam. Într-adevăr avusesem rapoarte, avusesem un mare succes cu o declarație scrisă care a fost votată în Parlament, deci făcusem câteva lucruri foarte bune, însă obișnuită cu ce se întâmplă în țară și în general cu faptul că nimeni nu vede sau apreciază când faci ceva bun, poate și de asta a fost o surpriză așa de mare. Poate a contat și faptul că fiind noi veniți în PE, eram mai entuziaști și mai muncitori decât cei mai vechi pentru că doream să demonstrăm că merităm să fim acolo.

– A mai primit vreun europarlamentar român un premiu similar?

– Nu, până acum nu a mai primit nimeni.

– Am observat că promovați proiectele România – Poarta Estică a Europei, Sportul – fenomen de masă în România și European Youth Voice. Ce ne puteți spune pe scurt despre acestea?

– Acestea sunt proiecte care le-am început în mandatul trecut, dar pot să vă spun foarte bine și despre unul nou la care lucrăm intens și pe care l-am trecut prin Parlament, și anume Strategia UE pentru Dunăre, pentru care sperăm să obținem și un buget pe măsură. Acest proiect este important deoarece are un precedent foarte reușit în zona statelor de la Marea Baltică. Aceste țări au reușit să primească un buget consistent anual pentru dezvoltarea zonei. Tot așa am reușit și noi realizarea acestei Strategii pentru Dunăre. Parlamentul a votat deja această strategie și acum Comisia Europeană are datoria să o pună în practică, iar noi vom încerca să introducem în bugetul pe 2010 o sumă cât mai consistentă pentru acest proiect. Eu sunt și raportor pe acest proiect, așa că voi încerca să asigur un buget corespunzător.

– Nu vă e frică că acest proiect ar putea fi sortit eșecului, așa cum s-a întâmplat cu Sinergia Mării Negre?

– Acel proiect este unul al Consiliului Europei (organism care întrunește toți președinții și șefii de guverne din Europa – n.r.), deci nu este unul al Uniunii Europene – al Parlamentului sau al Comisiei. Acela are cu totul alte fonduri alocate și cu totul alte obiective. Noi avem alte obiective și alte instrumente. Odată aprobată această strategie, vă spun că toate fondurile alocate statelor riverane Dunării vor fi concentrate pe dezvoltarea transportului pe Dunăre între Marea Neagră și interiorul UE, dezvoltarea porturilor de pe Dunăre și a transportului intermodal. Asta ce înseamnă… dacă de exemplu, să zicem, la Calafat se dezvoltă porturile, se vor dezvolta automat și puncte de depozitare, zone de triere sau terminale auto și feroviare. Acest lucru înseamnă, practic, locuri de muncă și dezvoltarea orașului. Fonduri pentru această strategie există, sunt fondurile structurale pe de o parte, și există politica de vecinătate, și aici mă refer la țări ca Ucraina, Moldova, Bosnia Herțegovina, și mai există și acel buget de care vă spuneam un pic mai înainte, pe care dorim să îl alocăm acestei strategii.

– Practic, o să vă bazați pe bani mai mulți?

– Da, pe bani mai mulți și pe o strategie integrată abordată la o scară mai mare.

– Credeți că prestigiul României va crește odată cu această inițiativă care este pur romånească?

– Eu cred că va crește prestigiul României, dar, mai mult decåt atât, orașele românești de pe Dunăre se vor dezvolta și asta este important. Crearea de avantaje pentru România sunt acele aspecte de care v-am vorbit: crearea de locuri de muncă odată cu dezvoltarea orașelor riverane Dunării și, în final, creșterea per ansamblu a întregii regiuni a Dunării. Un segment la fel de important din această strategie este de asemenea Delta Dunării. Eu cred că România va primi mult mai mulți bani, deoarece se dorește axarea pe dezvoltarea „energiei verzi“ și a păstrării unui mediu cât mai curat.

– Vorbim aici de centralele eoliene din Dobrogea?

– Fie vorbim de acele centrale eoliene, dar mai ales despre poluarea de pe Dunăre, deci tot ce se strânge din Germania până în Marea Neagră afectează în principal Delta Dunării. Este o șansă acum pentru România de a rezolva și această problemă.

– Sunteți preocupată de activitățile legate de tineret. Spuneți-ne, vă rog, ce proiecte aveți pe acest subiect și m-ar interesa, cu precădere, cele destinate tinerilor din România?

– Dacă vorbim de proiecte pentru tineret, și mă refer aici la construcția de săli de sport, reabilitări termice, trebuie să discutăm despre proiecte ale căror fonduri trebuie accesate de către stat, respectiv de Ministerul Educației. Aici este problema, fonduri există, dar din păcate nu le accesăm.

– Cum calificați starea educației din România și ce ar trebui făcut pentru reformarea acestui sistem în România, poate și cu sprijin european, și mă refer aici în special la accesarea de fonduri europene și oportunitățile tinerilor de a studia în țările Uniunii Europene.

– Există aceste programe de mobilitate europeană prin care elevi și studenți de oriunde din Europa pot studia în orice țară a UE. Aici ține foarte mult de licee și universități. Practic, universitățile au autonomie și nimeni nu le poate impune cu cine să facă parteneriate sau schimburi de experiență în acest sens. Pe de altă parte, liceele și școlile sunt sub directa îndrumare a Ministerului Educației și sunt legate de Inspectorate care ar trebui să fie liantul pentru acest sistem de „înfrățire“ cu instituțiile omoloage din țările UE. Dacă este să vorbim de reformarea sistemului de educație, nu cred că există vreun model european. Din punct de vedere al educației, abordarea națională primează pentru că nimeni nu poate impune un model pentru toate țările. Fiecare stat trebuie să își păstreze particularitățile și identitatea națională și să păstreze din propriul sistem ceea ce are bun pentru a putea valorifica cât mai bine acest lucru. Nu putem fi toți nemți sau francezi, nici nu trebuie!

– Apropo de păstrarea identității, există un plan pentru integrarea romilor? Există și fonduri pentru acest lucru?

– Da, există o strategie care a fost votată la începutul lunii ianuarie în PE. De ani de zile se discută necesitatea unei strategii care să rezolve această problemă. Vorbim aici de cea mai mare comunitate etnică cu peste 10 milioane de suflete, practic un neam fără stat.

– Cu toate acestea, există voci puternice precum Franța care ne zic să ne ținem țiganii acasă și să îi integrăm.

– Nimeni nu ne poate cere acest lucru, romii sunt și ei cetățeni europeni și nimeni nu le poate interzice accesul la libera circulație prin Europa. Atunci când s-a acceptat această strategie, s-a acceptat și faptul că este o problemă europeană, nu o problemă românească, sau ungurească, sau bulgărească. Deci este o problemă europeană. Primul pas a fost rezolvat, acum există o altă chestiune, și de aceea am interpelat Comisia Europeană. Franța, Spania și Marea Britanie au primit fonduri pentru programe de integrare a romilor și, totuși, țiganii trăiesc în niște condiții mizere în acele tabere la marginea orașelor. Ați văzut cum arată… nu se poate trăi acolo. Interpelarea mea a mers în această direcție: „Domnilor de la Comisie, ați alocat fonduri pentru Italia, de exemplu, ați făcut o evaluare a rezultatelor în ultima perioadă? Ce buget ați alocat pentru romii din Italia și care au fost rezultatele? Au fost utilizați eficient banii sau nu?“. Și atunci, dacă acei bani nu au fost utilizați corect și pentru ce trebuia, cred că italienii nu le mai pot pretinde romilor să nu mai meargă la cerșit, de exemplu.

– Din câte știm noi, Italia a construit recent la periferia Romei o astfel de tabără pentru romi în sistem de semiînchisoare, unde există barieră la poartă și camere de luat vederi care să îi supravegheze.

– Știu, integrarea nu înseamnă tabără și nu înseamnă enclavizare. Ceea ce face Italia nu este un model de integrare. Este bine totuși că s-a făcut un prim pas, și anume de acceptare a faptului că există o problemă. S-a acceptat ideea unei strategii, și sigur că da, alocarea de fonduri și monitorizarea, și evaluarea în final a eficienței utilizării acestor fonduri.

– Știți, cumva, este vorba de o sumă anume?

– Încă nu s-a stabilit o astfel de sumă. Până acum nu au fost sume alocate special pentru romi, ci în general pentru imigranți, care constau în ajutoare sociale. Un fel de fond comun pentru orice imigrant, nu numai pentru romi.

– Care sunt șansele Republicii Moldova de a adera la UE și care sunt pașii care trebuie făcuți?

– Republica Moldova face parte deja din aceasta politică de vecinătate.

– Credeți că vom reuși includerea RM în acel pachet al țărilor din regiunea Balcanilor de Vest?

– Cred că da, însă timing-ul pentru fiecare țară din acest pachet va fi diferit. Serbia are un avans, Bosnia și Herțegovina la fel, nu mai vorbim de Croația care este tratată deja precum cel mai nou membru al UE. România trebuie să sprijine Moldova să intre în proces de preaderare, dar nu depinde numai de noi, ci și de Chișinău. Trebuie să dovedească semnale clare de reformă și democratizare, respectarea drepturilor, lucruri care încă nu sunt foarte vizibile. Sunt un pic departe, dar acesta este drumul care trebuie urmat, iar noi trebuie să îi sprijinim.

– Ce se întâmplă cu Turcia în această direcție?

– Turcia este un caz aparte. Părerile sunt împărțite. Sunt mulți care doresc integrarea Turciei, dar există și voci puternice care nu doresc acest lucru. Totuși, acolo prevalează lipsa unor libertăți și drepturi care sunt fundamentale pentru modelul european de democrație. În aceste condiții, este greu de anticipat. Este o situație un pic paradoxală pentru că, din punct de vedere economic, Turcia îndeplinește criteriile aderării, dar problema ține de respectarea libertăților de tot felul. Dacă creezi un predecent și Turcia este admisă chiar și cu aceste probleme, apare chestiunea de dublu standard. Atunci, mulți își vor pune întrebarea de ce au fost obligați la multe reforme și schimbări, uneori chiar exagerat, și de ce Turcia să nu fie supusă la același tratament.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.