Ping-pong cu recursurile

Ieri, in prima conferinta de presa din ultima jumatate de an, procurorul general Joita Tanase s-a straduit sa explice ziaristilor cat de bun este recursul in anulare si cat de judicios a fost utilizat. In principiu, reprezentantii Parchetului sustin, in continuare, ca tot ceea ce au facut este bine si corect, ca hotararile de condamnare ale Romaniei dictate de CEDO se datoreaza -hotararilor Curtii Supreme, care are libertatea si obligatia de a decide care recurs este admisibil si care nu-, asa cum argumenta, ieri, Gabriela Ghita, adjuncta procurorului general. In plus, Joita Tanase a reiterat ideea ca ar fi fericit sa scape de recursurile in anulare in materie civila. In materie penala… liniste. Nici pana acum procurorul general nu a putut intelege ca in discutie nu sunt puse utilitatea si legalitatea acestor recursuri, ci cazurile care au fost alese. Recursul in anulare este o cale extraordinara de atac care exista in toate sistemele de drept. Ce institutie poate avea competenta sa formuleze aceste recursuri ramane o problema in discutie, ultima idee lansata chiar de catre Joita Tanase fiind aceea ca aceste competente sa fie preluate de catre Curtea Suprema. -Exista probleme de fond in sistemul nostru. Avem 15 Curti de Apel care nu au o practica unitara. Avem peste 1,5 milioane de dosare civile pe rolul instantelor in fiecare an si peste 17.000 de cereri de declarare a recursului in anulare. Toate aceste solicitari sunt verificate de 18 procurori. E o munca enorma care nu are legatura cu ideea ca Joita ii tot da inainte cu recursul in anulare-, argumenteaza procurorul general.