Acasă Actualitate Ponositul chiabur Franks de la FMI și extravagantul gigolo proletar Ion Iliescu

Ponositul chiabur Franks de la FMI și extravagantul gigolo proletar Ion Iliescu

DISTRIBUIȚI

Zilele trecute, reprezentantul FMI a relansat trendul ciorapilor rupți și al pantofilor găuriți, stil aparte vestimentar – trash – ce se pare că nu a dispărut de tot niciodată, el fiind readus din cånd în cånd pe catwalk ca un semn discret de recunoaștere între finanțiștii de top. Codul vestimentar face parte din acea categorie de indicatori non-verbali care spun mai mult despre un om și poziția sa decåt orice altceva. Mai ales codul asociat funcției poartă semnificații speciale, deoarece funcțiile poartă și încărcături ce țin de ritualizarea poziției publice.
Reprezentantul unei instituții este și purtătorul de imagine al acesteia, și cu sau fără voie are un rol-cheie în promovarea mesajului corporatist ori politic al instituției. Personalitatea purtătorului de imagine trebuie să fie concordantă cu cea a instituției pe care o reprezintă.
Reprezentantul misiunii FMI pentru Romånia, Jeffrey Franks, personaj care gestionează miliarde de euro și care vine să ne dea nouă sfaturi imperative despre lume și viață, a fost surprins de presă cu pantofii rupți în timp ce participa la o întålnire, la Palatul Cotroceni, cu președintele Băsescu și reprezentanții Comisiei Europene și ai Băncii Mondiale. Cu ocazia respectivă, Băsescu s-a pronunțat sibilinic spunåndu-le romånilor: „Am ieșit din recesiune, dar nu din criză, asta nu înseamnă veselie“ – însă romånii tot s-au veselit în stilul caracteristic romånesc, făcånd haz de necaz și mai ales făcånd haz de oaspetele ponosit de la FMI, economistul cu găuri serioase în umblătoare.
Deși este de presupus că primește un salariu consistent, se pare că nu-i ajunge și pentru pantofi ori pentru o masă în oraș, fiind surprins cu o altă ocazie luâdu-și cina la o covrigărie în București. Este evident că ar fi mai avantajos pentru el să treacă la moda papucilor, purtați pe piciorul gol, ca la irakieni, și ar avea și avantajul că, la o adică, dacă ridică cineva vreo obiecție sau îl oftică vreo observație pe tema salariilor de mizerie impuse românilor sau a sărăcirii populației băștinase prin măsurile impuse de  FMI, poate să dea cu papucul în masă, ca Hrușciov, fără riscul de a se face de râs cu ciorapi rupți, ca celebrul Wolfowitz, fostul șef al Băncii Mondiale, surprins cu șosetele găurite.
Nevoit să se descalțe, în 2007, pentru a vizita o moschee din Turcia, Wolfowitz a surprins o lume întreagă cu priveliștea deconcertantă a ciorapilor săi rupți, prin care se ițeau degetele mari, cu unghii neîngrijite. După ce a părăsit moscheea, cu ciorapii rupți, Paul Wolfowitz a mers într-un bazar să cumpere niște brățări de aur pentru fiicele sale (ori mai degrabă pentru amanta de la Banca Mondială) și, precaut cu propriul buzunar, obișnuit probabil de mic să pună banii la ciorap, a împrumutat 200 de dolari de la un bodyguard, fără a-și completa mai întâi propria garderobă ponosită. Până la urmă s-a chivernisit tot gratis de șosete, alegându-se de la un turcalete ciorăpar cu un cadou ce consta în 12 perechi de dresuri, să-i tot ajungă câte o pereche pe lună. Dezinvolt, Paul Wolfowitz a declarat că „tatăl meu m-a învățat că mintea ascuțită nu se împiedică de hainele tocite“, ceea ce probabil era o învățătură veche testamentară viabilă, însă se vede treaba că tatăl său nu l-a învățat că nu e frumos să-ți plătești serviciile amantei din banii altora, în speță banii destinați săracilor lumii, cei fără ciorapi defel, fiind desculți practic, pe care Banca Mondială se presupune că-i administrează.
Paul Wolfowitz a fost numit de George Bush în 2005 la șefia World Bank, după ce a fost Ambasador al Statelor în Indonezia și fost adjunct al Secretarului de Stat al Apărării americane unde s-a remarcat drept principalul arhitect al politicii agresive a administrației Bush în Iraq – politică ce s-a lăsat cu imaginile unice ale papugiilor irakieni care-i pocneau statuia lui Saddam, fostul mare aliat al americanilor, căruia i s-au dat papucii mai sever – respectiv a fost spânzurat, în tradiția deja a lichidării foștilor aliați, ilustrată recent și de noul „Geronimo“, Osama, fostul agent CIA, crescut de Bush tatăl, mătrășit de Obama. Până la secvența cu ciorapii rupți, numirea războinicului Wolfowitz, de către Bush fiul, la Banca Mondială a stârnit de la bun început critici aprinse din partea unor economiști de marcă care au susținut că nu deține competența și atributele de leadership pentru a ocupa poziția de președinte al World Bank, instituție care influențează viața a sute de milioane de oameni.

Nepotism cu ciorapii rupți de atâta neodihnă la Banca Mondială

Criticii au avut dreptate, după numai doi ani de serviciu acesta a trebuit să părăsească postul de președinte, eșuând în tumultoasa bătălie de păstrare a scaunului de la Banca Mondială, pus în primejdie ca urmare a stârnirii unui adevărat scandal mondial legat de mișmașurile acestuia, respectiv de promovarea preferențială a țiitoarei sale, o duduie care nici măcar nu-i cosea ciorapii, d-apoi să-i facă vreo baie.
Galanton, la cei 63 de ani pe care îi avea atunci, Wolfowitz, a acordat o creștere salarială de 60.000 de dolari unei angajate a băncii cu care avea o relație amoroasă (gagica merita, se pare că ajunsese astfel la un salariu de 193.590 de dolari, adică mai mult decåt secretarul de stat Condoleezza Rice), după care și-a luat un avocat de prestigiu, Robert Bennett, care l-a reprezentat și pe Bill Clinton în procesul legat de o altă duduie, celebra Monica Lewinski, neam cu Wolfowitz, care s-a gândit să scoată un bănuț umed de pe urma unei expectorații pe propria-i rochiță a zlobozului prezidențial, înghițit parțial. Una peste alta, „afacerea“ l-a costat mai mult decât merita pe Wolfowitz, care s-a acoperit și de rușine și s-a ales și cu banii luați de consilierii juridici.
Și fostul președinte american George Bush s-a trezit la un moment dat într-o situație delicată ce impunea descălțarea – cu ocazia unei vizite în Japonia, unde s-a oprit să intre într-un templu budist din Kyoto, fiind însoțit de premierul nipon, Junichiro Koizumi. Obligat să se descalțe pentru a vizita în șosete locașul de cult, așa cum fac toți turiștii, George a avut un scurt moment de panică și s-a pronunțat cu glas tare: „Mă întreb dacă nu am vreo gaură în șosete“, dar „Laura Bush a intervenit prompt și i-a spus să stea liniștit“, a declarat mai apoi marele preot al templului budist.
Nu doar americanii, ci și britanicii au nașparliii lor. Premierul britanic David Cameron poartă și el ocazional șosete rupte, fiind filmat la o emisiune tv unde era invitat să povestească vrute și nevrute despre viața sa de familie. Imaginea găurilor din ciorapii săi au spus publicului mai mult decât o mie de cuvinte.
Lacomii acestei planete, conducători de instituții politice, reprezentanți ai clasei dominante a șefilor de instituții bancare mondiale, au un numitor comun se pare.

Iliescu, modelul de criminal proletar cu pantofiori de lac de 30.000 de lire

Revenind la modelele autohtone, probabil că Ion Iliescu a avut și el în Wolfowitz un fel de model, dacă avem în vedere cariera Corinei Crețu – un model de nepotism de stat și de partid. Spre deosebire de Wolfowitz, al cărui tată era evreu de origine poloneză, Iliescu a avut un tătic șturlubatic komiternist de limbă rusă, care l-a învățat că obrazul subțire cu cheltuială se ține, mai ales dacă reușești să le iei gâții chiaburilor și să te sui ca scroafa în copacul proletariatului.
Ion Ilici Iliescu, spre deosebire de bietul Franks, promotor al austerității nu numai la nivel macroeconomic, a apărut la o ocazie publică cu niște pantofiori de gigolo de toată frumusețea, total lipsit de austeritate, dacă avem în vedere că umblătorii lui Iliescu ating prețuri astronomice de până la 30.000 de lire.
Cu ocazia reuniunii Consiliului Executiv al PSD, desfășurată în județul Teleorman, pe la mijlocul lui 2009, adică în plină criză, o fotografie postată pe sutu.ro ne arată că liderul pesediștilor cinstiți din România nu se încalță de la Antilopa, așa cum ne-am fi așteptat din partea unui nomenclaturist. Pe talpa pantofilor brandului Ilici se ițea un „V“ – logo-ul brandului unui Vivier Roger, pantofar ce produce tălpici ce pot ajunge la 30.000 de lire, nu ca pantofii de-i producea Marean Vanghelie pe când slujea la Nuțu Cămătaru, în vremurile socialismului.
Ductil cu ideologia proletară, Iliescu a dovedit că se respectă ca un adevărat chiabur, nu de azi, de ieri dacă avem în vedere un alt episod, din timpul campaniei electorale din 2000, când purta la mână un ditai Rollexul de aur, care sărea în ochi din afișele electorale soporifice, alea cu sloganul liniștii noastre definitive – slogan preluat apoi optim de Sorin Ovidiu Vîntu, la FNI, unde a cretinizat vreo 300.000 de români, mult în urma lui Ilici, care a idiotizat câteva milioane, tot cu o schemă Ponzi clasică.
Până la urmă afișele cu ceasul buclucaș au fost date la topit și ceasul a fost tupilat în caseta de valori a nevesti-sii, rusoaica cu boală pe români (după cum a descris-o istoricul Neagu Djuvara, care a povestit anul trecut secvența contribuției acerbe a Ninei, nevasta rusoaică a lui Iliescu, care a avut un rol-cheie în împiedicarea Reîntregirii cu Basarabia, la momentul critic al anilor ‘90, când Uniunea Sovietică se prăbușea și existau premisele Unirii și anulării de facto a Pactului Hitler-Stalin, Tătucul ei și al gigoloului Iici). Iar Iliescu încă joacă țonțoroiul cu bocancii – vorba vine – pe creierele românașilor care și-au dat și cămașa de pe ei FMI-ului, însă cu mult prea multă veselie, pentru a cita mustrarea actualului președinte, auster față de Iliescu, dacă avem în vedere modestele sale cămăși Paul & Shark.George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.