Ponta, agățat la Bruxelles de firma de PR a Gazpromului

Dacă România se află într-un adevărat război instituțional, în plan extern, o serie de personaje interesante încearcă își deschidă uși la noua putere de la București. ?ê?£i nu oricare, ci unele extrem de influente la Bruxelles. Este vorba despre firma de consultanță politică și lobby „G+“ care funcționează la Bruxelles, dar are ramificații în toate statele importante ale Europei. Nu întâmplător, această puternică firmă de lobby se ocupă de consultanță politică pentru guvernul de la Moscova și pentru gigantul energetic rus Gazprom. Ziarul austriac Die Presse a scris, ieri, într-un articol intitulat „Premierul Ponta, în procesiune la Bruxelles“, că primul-ministru „întărește rândurile pe frontul salvării imaginii sale cu agenția de PR „G+ Europe“, care are în portofoliul său de clienți, printre alții, concernul energetic Gazprom și Guvernul de la Moscova“.
Mai mult decât atât, publicația de la Viena citează și un comunicat de presă remis de firma de PR și lobby G+Europe remis în numele premierului Victor Ponta. În comunicat, cei de la „G+“ scrie, ca și cum ar fi unul dat de Victor Ponta, că „pentru gustul meu am văzut în ultimele zile prea multă manipulare politică și prea puține fapte“. Deși există acest comunicat emis de „G+“ în numele lui Ponta, biroul de presă al Guvernului s-a grăbit ieri să nege vreo legătură între această instituție și firma de la lobby și consultanță politică de la Bruxelles care se laudă cu un portofoliu impresionant de instituții rusești. „În acest moment nu există nici un contract semnat între Guvern sau premierul Victor Ponta și firma de consultanță G+. Ieri, reprezentanți ai acestei companii și-au oferit sprijinul pentru dialogul cu presa, la Bruxelles, dar nu s-a concretizat nici o relație contractuală. Dacă vom considera necesar să existe o relație contractuală cu o firma specializată în domeniu, vom anunța acest lucru în mod transparent și vom urma cu strictețe prevederile legale și normele europene în domeniu“, precizează Guvernul într-un comunicat de presă remis „Curentul“. Chiar dacă nu există încă o relație contractuală, așa cum precizează Guvernul, este clar că cel puțin anumite discuții au existat între Ponta și această care deja a dat un comunicat în care expune meșteșugit poziția pre­mie­rului față de acest scandal politic intern.

Cine este „G+“?

Aparent cu un nume banal, firma de consultanță politică și lobby este una dintre cele mai influente de la Bruxelles, în special pe probleme de mediu și energie. Unul dintre cele mai importante în acest moment, când goana după resurse (în special cele energetice) redesenează harta geopolitică a lumii. Cel mai important client din portofoliu este indiscutabil Gazprom, dar cei de la „Gplus“ se ocupă și de conturile unor firme de talie asemănătoare precum Microsoft, Toyota sau Visa. Poate cea mai importantă chestiune gestionată de cei de la „G+“ pentru Gazprom a fost criza energetică ruso-ucraineană care a aruncat o întreagă Europă dependentă de gazele rusești într-o „beznă energetică“.  Firma a avut un parcurs fulminat în circa 12 ani de la înființarea sa până în prezent. Bazele ei au fost puse în anul 2000 de către Peter Guilford (fost consultant de presă al fostului șef al Comisiei Europene și al guvernului italian, Romano Prodi) și Nigel Gardner (fost jurnalist al BBC și purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru Comerț și Politică Externă cu SUA, China și Japonia între 1997-1999). Cei doi a pornit această afacere de la zero „cu un scaun și un fax“ într-un sediu vizavi de sediul Comisiei Europene de la Bruxelles. Azi, după cum chiar cei de la G+ se laudă, compania numără peste 50 de tineri angajați toți foarte educați și profesioniști în ceea ce fac, fapt ce a transformat această companie într-un brand de vârf în domeniul politicilor europene și al comunicațiilor. Toate acestea nu au venit însă cu pe gratis iar succesul are și el un preț pe măsură. Am putea spune că succesul le-a surâs celor de la „G+“ în 2006, atunci când cercurile conducătoare de la Kremlin au decis să angajeze această firmă pentru a-și întări relaționarea cu mass media de la Bruxelles. La rândul său, Gazprom a semnat un contract separat pe mass-media și consultanță guverna­men­tală la doar un an distanță de pasul Kremlinului. Contractele anuale, supuse reînnoirii în primăvara și toamnă, acoperă munca G+ din Bruxelles și Paris, precum și subcontracte cu firmele „Dimap“ din Berlin și „Reti“ în Roma. Oficial, cei de la G+ susținut că parteneriatul cu Gazprom valorează 200.000 de euro pe an, dar competitorii acestei firme sunt de părere că aceste înțelegeri se ridică la sume între 3 și 5 milioane de euro, care reprezintă numai onorarii. Fără alte cheltuieli pentru închirierea unor săli în scopul organizării unor conferințe de presă sau diverse mase oferite de lobby-iști pentru contactele lor. Compania G+ este obișnuită să angajeze numai foști oficiali ai UE și jurnaliști de top. Gregor Kreuzhuber, persoana care administrează contul Gazprom este fostul purtător de cuvânt al Comisiei Europene pe parte de Industrie. De asemenea, Peter Witt, un consultant pentru Gazprom și Kremlin, este fostul ambasador al Germaniei la UE iar Angus Roxburgh este fostul corespondent al BBC care a acoperit întregul război din Cecenia. Din echipă mai face parte și olandezul Hans Kribbe, cel care coordonează raportul dintre Gplus și serviciu de presă al Kremlinului. El s-a alăturat companiei în anul 2005. Înainte de acest moment a fost consultantul comisarului european pentru Competiție, Neelie Kroes pentru ca mai apoi să lucreze pe post de consultant al comisarului pentru Piețe interne și Taxe, Frits Bolkestein. Astfel de oameni lucrează la firma care reprezintă Kremlinul și Gazpromul în relația cu Bruxelles-ului, și pe care premierul Ponta ar vrea să o angajeze în a-i reabilita imaginea la Bruxelles. Numai că o astfel de acțiune ar fi extrem de costisitoare pentru buzunarul propriu, iar cum Guvernul spune că nu a contractat această firmă, se pune întrebarea din banii cui se va plăti un astfel de onorariu?

Specializați în spălări de imagine

Gplus, firma de care Guvernul se dezice dar care acționează de facto în numele premierului Ponta, a educat Kremlinul în scopul de a folosi mass-media occidentală, astfel că în 2008, această companie a intermediat vizite ale jurnaliștilor occidentali în mica republica separatistă Osetia de Sud pentru ca televiziunile din Europa să poată transmite și altceva decât clasicele imagini cu tancuri ruse care năvălesc spre zonele de conflict și apoi spre capitala Tbilisi. De asemenea, în plină criză între Ucraina și Rusia pe tema gazelor, jurnaliștii acreditați la Bruxelles primeau aproape în fiecare zi comunicate cu declarații de presă a purtătorului de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, potrivit portalului EUObserver. Gplus și-a folosit influența în rândul jurnaliștilor în cadrul evenimentelor de presă organizate la UE. În paralel cu creșterea influenței acestei companii în inima Europei, și Rusia și-a intensificat interesul pentru reprezentare la Bruxelles. Începând din 2005, odată cu venirea la post a actualului ambasador al Rusiei la UE, Vladimir Chizhov, misiunea diplomatică a Rusiei la Bruxelles a crescut personalul de la 20 la 120 de oameni în 2009. Practic în patru ani de zile, Moscova a adus de șase ori mai mulți oameni. Ambasadorul Chizhov este un om extrem de bine informat asupra a tot ce se întâmplă la Bruxelles și obișnuiește să aibă foarte multe relații în mass-media acreditată acolo, cu o parte dintre jurnaliști vorbind foarte mult la telefon iar conversațiile sunt adesea presărare cu glume în limba engleză. Despre contul Gazprom, Jamestown Foundation scrie că este administrat de 14 persoane de tipul celor prezentate mai sus, numai pentru Germania fiind repartizați patru dintre aceștia.Restul se ocupă de diverse țări din Europa unde Gazpromul are interese. Potrivit sursei citate, salariile lor sunt plătite direct de directorul Gazprom, Alexander Medvedev.

Gazele de șist, în mijlocul preocupărilor Gazprom

Gigantul energetic rus Gazprom, al cărui cont este administrat de Gplus, este foarte interesant și de întreținerea legătu­rilor cu diverse ONG-uri occidentale care militează în zona extracției controversate a gazelor de șist, metodă tehnologică care ar putea diminua exporturile Gazprom către Europa și astfel afecta interesele Moscovei. Un astfel de exemplu legat de organizații non-guvernamentale este cel din Germania, acolo unde în anii trecuți s-au desfășurate ample proteste împotriva Nord Stream, gazoductul ce leagă Germania de Rusia pe sub Marea Marea Baltică. Prin câteva mișcări abile, Gazpromul a pus la cale formarea unui ONG care să reunească toți liderii organizațiilor mai mici. Ulterior, liderii au retras petițiile legate de acest gazoduct. În acest context, un semn de întrebare îl ridică și recenta decizie a Guvernului Ponta de a da un punct de vedere negativ, pe data de 19 iunie, unei inițiative legislative aparținând unui număr de 10 deputați PSD care propuneau interzicerea acestui tip de exploatări. Asta în condiții în care programul de guvernare al USL își propunea „instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de șist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracționare hidraulică“. Poate tocmai recent instalatul consilier american de la Palatul Victoria, generalul  în rezervă Wesley Clark, este cauza acestei decizii a guvernului Ponta. În forma inițiată de stopare, din punct de vedere strict economic, această decizie avantaja Gazpromul care nu dorește ca americanii să înceapă exploatarea în Europa a unor astfel de zăcăminte din Polonia, Ucraina, România și Bulgaria.

Răgușeala din „Vocea Rusiei“

Simultan cu povestea colaborării companiei „Gplus“ cu Victor Ponta, portalul „Vocea Rusiei“ a publicat o analiza diletantă și prost argumentată privind faptul că președintele suspendat Traian Băsescu a fost abandonat politic de la Washington și că SUA s-au reorientat spre alte forțe politice din România. Unul dintre motivele invocate în materialul „Vocea Rusiei“ este că Băsescu ar fi mers la o petrecere aniversară la Ambasada Chinei, fapt ce ar fi iritat Washington. Asta deși deschiderea spre China a fost indicată de Băsescu mereu cu ocazia întâlnirilor avute cu corpul diplomatic al României și al bilanțurilor din ultimii ani de la MAE. Așa-zisa analiză opinează că nimeni nu este de neînlocuit și că SUA au folosit România ca monedă de schimb într-un joc geopolitic. Unul care nu este însă explicat, ci doar vitriolant la adresa președintelui Băsescu care este criticat pentru relația sa cu SUA.

Mădălin Necșuțu