Stahanoviştii liberalo-socialişti şi-au văzut visul cu ochii şi legea pensiilor, în varianta revăzută şi adăugită cu prevederi populisto- fanteziste, promulgată de către mult-hulitul şi mult-somatul preşedinte. Scăpaţi de această povară care oricum va fi transferată în carca viitorilor guvernanţi, promotorii acestei legi, ce se doreşte o infuzie de bunăstare în viaţa pensionarilor, au prins a-şi clama izbanda cu aceeaşi frenezie cu care au aruncat la coşul dispreţului cunoştinţele economico-financiare ale preşedintelui Băsescu şi ale staff-ului său. Pentru că nu-i la mintea oricui neavenit, fie preşedinte sau consilier prezidenţial, să priceapă tainele finanţelor, precum acest Milton Friedman de provincie, tarnosit prin ideologii -ufediste-, refuzat la exportul de comisari europeni, dar care îşi pune apostila pe scrisorele ridicole, cu fason de expertize. După cum, etalandu-şi, şi de astă dată, prin doi miniştri de vodevil, proverbialul său -curaj-, premierul îşi poate trata liniştit, prin străinătăţi, genunchii, mult încercaţi în toată perioada post-decembristă, mai ales că, mai abitir decat izbanda cu legea pensiilor, are sufletul împăcat de faptul că nurii consoartei au trecut testul Rolling Stones. Mandrie mare, mai ales că, potrivit emanaţiilor vocale ale finului Olteanu, -fenomenul Rolling Stones- este numai pentru nasul de fiţe şi de Primăverii -al rockerilor şi motocicliştilor-, în timp ce plebea, chiar şi marinărească, ar trebui să se mulţumească doar cu maneaua. Dar, canicula nu alege, mai ales cand fudulia musteşte în om. Însă, revenind la legea proaspăt promulgată şi la viitoarele sale efecte şi eforturi financiare, din această hăhăială victorioasă se iţeşte fantasma care a chinuit vreme de peste o jumătate de secol această naţie, a generaţiei de sacrificiu. Poate părea ciudat, dar această arvunire a unei viitoare bunăstări, prin ciuntirea unor bugete ale unor domenii vitate, pentru îndeplinirea prevederilor respectivei legi a pensiilor, poate condamna încă un leat la înregimentarea într-un nou lot al generaţiei de sacrificiu. Aşa cum, încă din timpul celui de-al doilea război mondial, trăit de o parte însemnată dintre actualii beneficiari ai noii majorări a pensiilor, generaţia de sacrificiu de atunci a trebuit să strangă din dinţi, în aşteptarea unor vremuri mănoase, aşa cum, după război, un alt contingent de romani au strans cureaua pentru viitoarea bunăstare care a trebuit a fi amanată pentru construirea unei societăţi a bogăţiei, un ţel de asemenea amanat. Apoi, perioada post-decembristă a născut o altă generaţie de sacrificiu, a unei economii de piaţă la fel de -originală- precum democraţia oferită cu bate minereşti şi zambete. De fiecare dată, personaje porta-voce, emanate din pojghiţa subţire a clanului exceptat de vitregiile -generaţiei de sacrificiu-, au proslăvit binefacerile viitoare ale noianului de legi pritocit prin cabinetele ministeriale. Numai că, fatalitate, cam de fiecare dată beneficiile legilor cu pricina au fost simţite din plin de către puţinii aleşi ai norocului, în timp ce pentru marea masă a -beneficiarilor- au mai rămas doar firimiturile şi, bineînţeles, o cascadă de -sfaturi- şi promisiuni că viitorul leat nu va mai fi o generaţie de sacrificiu. Parol?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
