Șefii Educației încurajează spiritul de gloată evaluând copiii en-gross

În ultimii 15 ani nu am întâlnit și nici nu am auzit pe cineva care să se declare satisfăcut de calitatea manualelor școlare. Evocarea defectelor acestor cărți de căpătâi constituie, de multă vreme, un redutabil artificiu retoric, menit să

camufleze alte neajunsuri, mult mai grave, ale celor ce se servesc de ele: profesorii.
 Fiindcă asta este marea problemă. Lăsând acum la o parte faptul că manualele oglindesc o programă, ale cărei calități și defecte trec, inevitabil, în paginile lor, trebuie spus că nici un text de acest fel nu este scutit de stereotipuri și locuri comune. Totuși, stărui să cred că nu un manual anume reprezintă ținta cea mai potrivită a unei analize critice. Sau nu numai ele. Manualele pot fi bune sau proaste, dar însușirile lor vor fi întotdeauna infinit mai puțin importante decât virtuțile dascălilor.
Astăzi continuăm campania "Salvați manualele școlare" cu analiza privind comparația dintre manualele și metodele de predare românești și cele ale diverselor țări occidentale, studiu făcut de un asistent universitar colaborator al Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar. Astfel în opinia asistentului universitar E.S, după finalizarea ciclului primar trebuie făcută o evaluare a capacităților dobândite de elevi, în vederea orientării lor către un curriculum diferențiat (CDS). Acesta trebuie conceput astfel încât să asigure un traseu de formare adaptat fiecărui elev. Inițial, CDS era stabilit în funcție de opțiunile elevilor și se realiza pe grupe. Acum se realizează cu toată clasa pe baza opțiunilor majorității. Din cauză că la noi, în învățământul gimnazial programele și testele de evaluare sunt pentru toți la fel, sunt formulate astfel încât mai mult să-i încurce pe elevi, gândite să necesite un volum mare de lucru, să le verifice noțiunile învățate pe de rost, cu greu, sau ajutați de meditatori, după manuale elaborate neprofesionist. Din acest motiv, copiii care sunt dotați pentru muzică, artă sau sport și ar face performanță în aceste domenii, nu pot obține rezultate corespunzătoare pentru a ajunge la liceele de profil. La fel se întâmplă și în cazul celor dotați pentru latura umanistă care nu reușesc să obțină rezultate bune la matematică sau invers. S-ar impune deci o tratare diferențiată a elevilor, în funcție de zestrea genetică. Nu suntem toți la fel! În sistemul românesc de învățământ nu se ține cont că pentru eficiență și performanță trebuie să se urmărească specializarea pe latura selectivă sau pe latura rapidă! În clase sunt peste 25 elevi, chiar 30, față de alte țări unde sunt maximum 20. În opinia specialiștilor, programul școlar ar trebui să conțină într-o zi mai multe ore recreative (muzică, desen, sport ), care să alterneze cu mai puține materii dificile. Un program de șase ore pe zi încărcat cu matematică, fizică, chimie, istorie, geografie și tehnologie îi obosește! Se dau multe teme pentru acasă și foarte grele pentru vârsta lor, pe care nu le pot face fără ajutorul părinților sau al meditatorilor plătiți cu bani grei din bugetul familiei (deși există un ordin al ministrului, încă în vigoare, care limitează volumul temelor pentru acasă), în timp ce, în țările occidentale, procesul învățării este foarte relaxat și are loc pe parcursul programului școlar zilnic de predare și de fixare, after scool. Nu numai că metodele de predare din învățământul românesc sunt ineficiente și învechite, dar în același stil sunt elaborate și manualele, încălcându-se frecvent principiile învățării.

Pentru că vrem să aflăm opiniile dumneavostră și despre acest subiect precum și despre campania derulată de cotidianul Curentul "Să salvăm manualele școlare!", așteptăm pe adresa redacției (strada Lipscani, numărul 79, sector 3, București) precum și pe cei electronică ([email protected]) toate semnalele dumneavoastră.