Acasă Actualitate Șmenariada „revoluționarilor” – acoperirea komplotului sovietic al lui Ion Iliescu

Șmenariada „revoluționarilor” – acoperirea komplotului sovietic al lui Ion Iliescu

DISTRIBUIȚI

Sordida afacere a „revoluționarilor“ de profesie, sinecuriști pe viață și profitori privilegiați ai combinațiilor lui Ion Iliescu din decembrie 1989 este o temă scandaloasă în sine, nu doar dacă avem în vedere sumele de bani aruncate în buzunarele acestei cete – sume ce ating aproape un miliard de euro – cåt o tranșă FMI, pe ultimul deceniu doar, fără a mai lua în calcul alte tipuri de foloase obținute imediat după 1990.
Cel mai mizer aspect al combinației cu „revoluționarii“ este acoperirea cårdășiei lui Iliescu cu Moscova. Iliescu a format o categorie similară cu „ilegaliștii“ de pe vremuri ai Partidului Comunist, cei care, „revoluționari“ și ei, s-au ales pe viață cu diverse privilegii pentru participarea la komplotul rusesc de preluare a Romåniei.
Și acum Iliescu se bazează pe o gåscă de aproape 30.000 de oameni, mulți dintre ei milițieni securiști etc, care au primit certificate de revoluționar, ce le conferă privilegii speciale inclusiv și mai ales de natură pecuniară. Sute de euro pe lună, pămånt, scutiri de taxe și impozite etc. Exact ca și foștii ilegaliști comuniști, aceștia constituie o masă de manevră, de fripturiști aflați la dispoziția lui Iiescu, cel care le-a semnat și înmånat valoroasele certificate.
Din timp, Iliescu și-a pregătit astfel, pentru cazul că va ajunge în instanță, un număr de mercenari gata de scandal, folosiți de altfel și pånă acum în diferite ocazii. În timp, numărul acestora s-a mai rărit, de la epoca tipografiei de certificate marca Bebe Ivanovici. Soacra lui Geoană, beneficiară ca urmare a unui astfel de certificat, eliberat la mișto pe motiv de bubiță la picior de la o navetă cu sticle goale, a unei adevărate averi imobiliare, este încă pe poziții și multe alte „personalități“ de același calibru beneficiează de șmenul certificatelor.
Miza reală, însă, pentru Ion Iliescu cel puțin, a menținerii acestei mase de pseudo-revoluționari, este alta. Acum, după 20 de ani, s-au adunat destule probe ce demonstrează că „revoluția“ nu a fost altceva decåt o operațiune rusească de la un cap la altul. Iliescu încearcă să forțeze logica publică, instituind corpul revoluționarilor pentru a autentifica și legitima o „revoluție“ care nu a avut loc de fapt, ci dimpotrivă, s-a pus în lucrare un plan moscovit de „captare“ a statului romån, utilizåndu-se vechea agentură komiternistă, care a aplicat un program de demantelare a averii naționale și distrugere pas cu pas a Romåniei, exact pe principiile Manualului NKVD.

Adevărații eroi și luptători ai României, ignorați și batjocoriți

În realitate, ultimii eroi romåni care ar fi meritat Recunoștință din plin nu sunt haidamacii lui Ilici, ci acei romåni adevărați care au murit luptånd cu arma în månă împotriva sovieticilor. Cei care au luptat în munți ani de zile, pe cånd familiile lor erau schingiuite de comuniști, cei ca Ion Gavrilă Ogoranu au fost tratați în scårbă de statul romån, în cazul Ogoranu fiind de menționat în mod aparte atitudinea de fostă procuroare comunistă a lui Monica Macovei, cea care a refuzat ca ministreasă a Justiției, pånă să-i și răspundă lui Ogoranu cånd acesta a solicitat Ministerului condus de ea să anuleze infamanta sa condamnare ca deținut de drept comun, etichetă sub care Securiatatea ascundea „dușmanii poporului“.
Un curent falsificator izvoråt direct de la Ion Iliescu, Tartorul-șef și comilitonii săi, „tovarășii de drum de teapa pupincuristului pentru eternitate Vladimir Tismăneanu, a întors pe dos sensul ideii de dreptate – cei care au luptat pentru dreptate, cu arma în månă ca nea Gavrilă Ogoranu de exemplu, adevărații eroi ai acestei țări sunt puși la index. O operațiune foarte scårboasă tipic kaghebistă, iar membrii acestui centru ideologic falsificator au ca sarcină, ca obiectiv, „prelucrarea istoriei“ noastre recente, printr-o așa-zisă „normare“ a temei comunismului. Normativ impus de ei și de grupul lor care are target ascuns. Ascuns pentru marele public și mai ales pentru noile generații.
Pentru specialiști, aceste proiecte tenebroase ale grupării neo-kominterniste nu mai reprezintă niște necunoscute. Mișculațiile membrilor acestor grupări au determinat atitudinea reprezentanților statului romån care în atåția ani au ignorat sau chiar au tratat ostil foștii luptători cu arma din munți. Nici măcar meritele ca veterani de război nu le-au fost recunoscute – onoare pe care o meritau pe drept, deoarece misiunea oricărui soldat era să lupte împotriva ocupantului cu arma în månă. Un număr de cåteva mii de bărbați adevărați au luptat ani de zile în munți, cu sprijinul a zeci de mii de locuitori ai satelor din jurul munților. Cea mai are parte a populației a respins regimul bolșevic care s-a impus prin întemnițarea a 2.800.000 de romåni, dintre care mai mult de 300.000 au murit înainte de a putea fi eliberați.
Romånii au purtat acest război de apărare aproape zece ani după ocuparea țării de către ruși. Cu toate acestea, despre romåni s-a afirmat deseori că nu au protestat, că nu au luptat pentru libertate, că au consimțit comunismului. Romånii care au luptat în munți atåția ani fac proba că acestea nu sunt adevărate. Membrii partidului comunist în Romånia la data de 23 august 1944 nu depașeau cifra sutelor. În toate țările din jur, membrii partidului comunist erau mult mai numeroși. La noi, comunismul a fost respins organic, din toate puterile și cu toată ființa. Au fost încarcerați sute de mii de intelectuali, elita țării, elita satelor de asemenea, au fost nimicite principalele instituții care adăposteau stålpii de rezistență ai neamului – Școala, Biserica, Armata. Cei care au luptat pe bune cu bolșevicii, între care și femei eroine ca Ecaterina Rizea, au fost fie ignorați, fie chiar batjocoriți de toate regimurile
post-decembriste.

Operațiunea „Complotul de Fum“

Așa-zisa Revoluție din 1989 a fost exact inversul unei adevărate mișcări de eliberare națională. Am scăpat de un drac – Ceaușescu, pus tot de ruși, care l-au „retras“ punånd un loc un alt drac încă mai negru și mai scårbos – Ion Iliescu, atåt de obedient fașă de stăpånii săi încåt și-a lichidat proprii părinți adoptivi, deoarece familia Ceaușescu l-a crescut și adoptat pe Ion Iliescu de mic.
Momentul 1989 a fost un schimb de piese și atåt. Citez din studiile unui tånăr istoric romån, Constantin Corneanu, care și-a dedicat multe analize contextului pre-revoluționar moscovit. „În partida sa de șah pentru dobåndirea dominației mondiale, Kremlinul și-a sacrificat stăpånirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese pentru a-și asigura o mai bună penetrare a economiei și tehnologiei Europei occidentale“, afirma Lev Nevrozov în lucrarea „The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment“, iar Jean-Francois Deniau, om politic și diplomat francez, afirma că Uniunea Sovietică își propusese drept scop acela de „a pleca pentru a rămåne“.
Renuvelată, acum, Rusia revine cu forță pe arena internațională, cu noi ținte geopolitice, respectiv scoaterea Europei de sub controlul SUA (NATO) și consolidarea legăturilor de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe ruse.
Premizele Noii Rusii de astăzi s-au pus încă din anii ‘70, cånd o eminentă comisie de experți ai KGB-ului a ajuns la concluzia că dacă evoluția Uniunii Sovietice continua conform programului, atitudinilor, mentalităților și prejudecăților existente, baza economică prin care se dorea dominarea lumii avea să se prăbușească.
Prognozele realizate de Mihail Liubimov, șeful Secției Prognoze din Direcția principală I a KGB (Primul Directorat Suprem, astăzi Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse), vizånd totala catastrofă economică și politică a URSS, au întărit credința că era nevoie de ceva nou și hotăråtor atåt în arena relațiilor internaționale, cåt și în interior.
Cu puțin timp înainte să moară, în 1984, Secretarul general al CC al PCUS, Iuri Vladimirovici Andropov, fost președinte al KGB, a aprobat, în formă definitivă, cu numele de cod „Golgota“, planul generalului KGB Mihail Liubimov. Operațiunea „Golgota“ urma să aibă patru etape esențiale: 1) dezorganizarea sistematică a rånduielilor politice și economice din URSS; 2) introducerea forțată a sistemului capitalist în varianta lui sălbatică; 3) prelungirea direcționată a haosului; 4) revoluția socialistă. Avea să urmeze în istoria Uniunii Sovietice și a lumii ceea ce poate fi denumit operațiunea „Complotul de Fum“.
Ion Iliescu a fost una din piesele locale ale specialiștilor KGB. Iar „revoluția“ sa nu este alteva decåt o parte a Complotului de Fum. Și tot de fum sunt și „revoluționarii“ săi, sordida gașcă de șmenari, cu care încearcă să se legitimeze în van.George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.