Acasă Actualitate Statul contra statului, des-figurarea istoriei și culturii naționale

Statul contra statului, des-figurarea istoriei și culturii naționale

DISTRIBUIȚI

Acțiunea desfășurată de ziarul „Curentul“ împreună cu CivicMedia, recent, Campania De-Mascării statuilor de la Universitate a avut mai multe efecte și ecouri. Un mare număr de academicieni, profesori universitari, istorici, cercetători au reacționat alături de ziariștii care și-au asumat înlăturarea măștilor puse de o grupare provocatoare, violentă, alimentată de resursele Trustului media ce aparține lui Sorin Ovidiu Vîntu și susținută de un reprezentant ignobil al Statului, ministrul Culturii, Theodor Paleologu. Materialul prezentat astăzi, realizat de Societatea academică pentru adevăr istoric, în beneficiul cititorilor „Curentul“, reprezintă o analiză sintetică a sensurilor mai puțin vizibile ale acestor acțiuni provocatoare și desfiguratoare, ce fac parte dintr-o serie de manevre ce au ca țintă memoria și identitatea națională.      
George Roncea

Ceea ce s-a întâmplat în Piața Universității face parte din chipul pe care-l capătă anarho-nihilismul agresiv de scară planetară în România. Nu pare să existe vreun alt caz în care nihilismul să capete utilizare oficială – cu susținerea Statului – ca la noi. A profana statuile este un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generațiile tinere. În antichitatea grecească, lupta pentru supremație între cetăți s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică, la fel.
Noutatea acestui război contra statuilor ține de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuși. Se mai adaugă și suportul magnaților de tâlhărie, de tip Sorin Ovidiu Vîntu, care și-au făcut averile prin acțiuni de pradă contra economiei statului, care adaugă o filă nouă la acțiunile lor distructive, trimițånd pe scenă energumeni de tipul haidamacilor de la Trustul Realitatea-Cațavencu.
Astfel, magnații jafului desfigurează simbolic memoria orașelor, într-un război contra statuilor care aduce aminte de tipologia manifestărilor soldaților sovietici care-și făceau țintă din monumentele istorice ale orașelor ocupate de Armata Roșie.

Agresiune contra memoriei neamului românesc

Toate acestea fac parte dintr-un masiv proces de falsificare a spiritului popoarelor, anticipat de către marii filosofi ai culturii care, precum Spengler, i-au găsit și termenul: pseudomorfoză, adică operațiunea de falsificare prin mascare, care urmărește desfigurarea chipului unei culturi, al unui popor, blocându-i, totodată, și linia de afirmare sufletească proprie, adică de manifestare identitară.
Finalul acestei pseudomorfoze: nu mai știi, nu mai poți afla cine ești. Toate pseudomorfozele au ca principal efect și țintă dezagregarea memoriei colective a popoarelor, un fel de spălare pe creier cu scopul de a pregăti mulțimile să-și lase creierul acasă, să accepte idolatria noilor patroni – așa-zișii moguli – magnați ai jafului ce își pot linge astfel ciolanul în deplină liniște.
Cu sprijinul magnaților unor televiziuni, scabroși agresori ai memoriei românești și ai marilor figuri ale acestui popor participă ofensiv la operația de falsificare și/sau ștergere a memoriei substratului istoric și cultural romånesc.
În România, acest program de agresiune contra memoriei etnospirituale a neamului românesc a fost aplicat integral, iar un moment ca cel din Piața Universității face parte din acest program. Faptul că s-a ajuns și la confruntare violentă dezvăluie miza și intensitatea programului aplicată de acest Centru.
Nu este întâmplător că pseudomorfozele inamice, ostile românilor până la anihilare, au luptat constant spre a distruge memoria colectivă și tot astfel au aruncat în pușcării și după gratiile uitării întreaga elită organică a țării.

Operațiunea de des-figurare simbolică

Un exemplu de pseudomorfoză agresivă dezvoltată în cadrul ocupației ruso-bolșevice, cu proporții devastatoare, a fost internaționalismul falsificator al internaționalei comuniste, Kominternul.
După 1989, în Romånia, întregul patrimoniu de tehnici agresive ale Kominternului a trecut în „proprietatea“ noii internaționale, axată tot pe agresiunea fără alegere a valorilor axiale ale culturii române.
Lupta contra memoriei culturale și istorice a unui popor începe prin operațiile de des-figurare simbolică, de profanare, adică prin provocarea unei dezangajări simbolice a membrilor comunității naționale față de propriile lor simboluri, valori, de figurile simbolice, cum sunt și cele așezate pe soclul de ziditorii de ieri ai statului român. Un astfel de procedeu s-a aplicat la statuile de la Universitate.
Culmea este că miniștri ai Culturii din alte timpuri ale Romåniei, precum a fost profesorul Petrovici, au ridicat statui, și cel mai faimos exemplu este rotonda din Cișmigiu, operă a ministeriatului Petrovici, în timp ce astăzi ministrul Culturii se pozează cu agresorii statuilor, inaugurând o fază nouă în lupta contra culturii române: faza alianței oficialilor statului la războiul contra fundamentelor simbolice ale statului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.