Votul românilor din diaspora a constituit o miză politică pentru orice partid aflat la guvernare, în special pentru cele de pe eșichierul politic de dreapta. Dacă în urmă cu câțiva ani președintele Traian Băsescu câștiga la mustața cel de-al doilea mandat prezidențial, apoi Teodor Baconschi câștiga o funcție fruntașă în PDL pe promisiunea milioanelor de voturi de la românii din diaspora, în prezent USL lucrează intens la o strategie pentru a „recuceri inimile” plecați din țară supărați și dezamăgiți în special pe guvernele de stânga de după 1989. PNL a realizat rapid că ar avea nevoie de acest culoar pentru a încerca să ia locul PDL-ului pe această nișă politică în creștere cu un potențial enorm în eventualitatea implementării votului prin corespondență. În special pe cel al românilor din Republica Moldova, cei care în proporție de câteva sute de mii au deja cetățenie română și ies destul de constant la vot, ultima dovadă fiind scorul obținut de parlamentarul PDL Eugen Tomac în Republica Moldova. Din această cauză, liberalii au tânjit încă din vara trecută după conducerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP) în ciuda faptului că inițial împărțirea puterii a adus această instituție în ograda Kiseleff-ului. Cel mai interesat liberal s-a arătat, în vâltoarea loviturii de palat pentru debarcarea lui Băsescu, istoricul-jurnalistul-specialistul în intelligence, liberalul Stejărel Olaru. Mai cunoscut drept realizator al rubricii „Frontul Secret”, decât ca păpușar din culisele PNL, acesta s-a orientat rapid spre o sinecură care să îi asigure în viitor o platformă politică pe care să o folosească ca pe o rampă spre vârf. Astfel, dorințele incipiente au încolțit astă vară în celebrele stenograme de la PNL, atunci când românii au putut citi cum se fac combinațiile și jocurile de culise pe toate nivelurile de manipulare destinate pulimii și plebeilor obedienți care au votat în proporție de circa 70% o alianță contra naturii, mai ceva ca pe vremea FSN-ului. Printre „hrebenciucii PNL-ului” se remarca atunci un tânăr liberal cu o obediență universitar-inteligentă de Harvard și Galillee College, la bază un vasluian cu studii teologice.
Autopropunere de succes
Foarte bine informat din interiorul MAE, Stejărel Olaru le explica combinagiilor din PNL că la nivelul MAE s-a constituit o comisie tehnică cu oameni de la toate partidele condusă de fostul ambasador al României la Varșovia, Gabriel Constantin Bârtaș, cel pentru care Băsescu cerea rechemarea în țară pentru modul cum a gestionat tragedia morții românului Claudiu Crulic. Atunci, Stejărel cerea cu insistență o poziție-cheie în DRP. „Avem nevoie de adjunct la DRP”, declara atunci Stejărel Olaru, potrivit unor stenograme ale acelei ședințe de la PNL. O funcție care în ultimii ani a fost una tehnocrată și independentă politic, deținută de un profesionist. Paradoxal, cel care avea să primească această poziție importantă a fost tocmai Stejărel. În urmă cu doar câteva săptămâni, Olaru a reușit să fac un nou pas în cariera sa trecându-și pe răboj și sinecura de secretar de stat al DRP. La pachet cu Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, cei doi liberali vor veghea la bunăstarea românilor la diaspora și vor gândi strategii pe termen mediu-lung pentru a le smulge și mai multe voturi. În prezent, responsabilii fostului DRP, ajuns acum doar o direcție din MAE, precizau că fac o strategie nouă pentru românii din afară, chiar dacă PSD și PNL au avut activitate aproape zero vizavi de românii din afara granițelor. Pentru USL, importante sunt comunitățile care aduc voturi precum Italia și Spania, care oricum se auto-susțin și mai puțin cele din jurul granițelor, acolo unde problemele sunt mult mai grave și anume de conservare a identității românești împotriva unor politici agresive de asimilare din partea unor state vecine și „prietene”. Dar cum astfel de probleme vor fi întotdeauna exploatate în mod meschin de politicieni, și nu soluționate ca atare, cele câteva milioane de români din proximitate vor rămâne din nou doar cu speranța că România își va întoarce vreodată fața și spre ei. ?ê?£i doar atât!
Nicolae Bucur
