Tender, -furnizor- de documente pentru PNA in afacerea Jimtim

– -Feier a spus verbal la toti cei prezenti ca parte din banii necesari cumpararii actiunilor de catre salariati se vor procura si de la Ovidiu Tender, spunand cu voce tare ca e urgent nevoie de 100.000 de dolari (…), sa se dea spaga la MAA-, declara Nicolae Darvan, ex-economist la Jimtim, referindu-se la o AGA convocata in septembrie 2000 de Romulus Feier, (ex-administrator unic al Jimtim, numit de MAA), denuntatorul lui Dinculescu

– Descalificata de la privatizarea Jimtim, Ten Agro SA, firma lui Tender, a apelat la justitie, dar pe cale civila demersurile sale au fost respinse. Sansa lui Tender: o actiune penala, ocazia ivita (brusc!) la doi ani de la privatizare, dupa ce Feier demisioneaza de la italieni

– Ten Agro SA cere acum PNA ca -in situatia reluarii procedurii de negociere, aceasta sa se faca cu unicul ofertant ce indeplinea conditiile legale, Ten Agro SA, deoarece acesta a fost prejudiciat prin indepartarea sa incorecta de la procedura de negociere-

– Proba -beton- ca Jiga a primit din spaga de la Dinculescu: in seara zilei in care femeia a primit spaga, ea l-a contactat pe mobil 35 de secunde

– Procurorii n-au stabilit de unde proveneau cei 160.000 de dolari furati din casa lui Dinculescu, la scurta vreme dupa ce aceasta primise spaga

– In dosarul penal Jimtim exista acte furnizate PNA de la faxul Tender SA, desi procurorii puteau apela la arhiva TMB si a CAB

In urma cu aproximativ 11 luni, Parchetul National Anticoruptie (PNA) anunta cu surle si trambite arestarea Floricai Dinculescu – fosta directoare a Agentiei SAPARD, acuzata ca a luat mita 190.000 de dolari de la doi italieni pentru a le facilita castigarea licitatiei privind privatizarea Jimtim SA Jimbolia. La numai cateva zile, exclusiv pe baza declaratiilor Floricai Dinculescu, PNA l-a arestat preventiv si pe Dan Jiga, fost director in Ministerul Agriculturii, sub acuzatia ca ar fi fost destinatarul final al banilor primiti de Dinculescu de la italieni. La momentul arestarii celor doi, lucrurile pareau extrem de clare. Cu timpul insa, dupa finalizarea rechizitoriului de catre procurorul PNA, Alexandru Chiciu, afacerea Jimtim – in spatele careia exista mari interese (controversatul afacerist Ovidiu Tender este interesat de preluarea Jimtim, deoarece fosta IAS reprezinta o piesa extrem de necesara lantului sau de societati agricole din vestul tarii) – a inceput sa miroasa a vendeta.

Tender, contactat primul pentru a -ajuta- la privatizarea Jimtim

In primavara lui 2000, MAA s-a decis sa scoata la mezat toate societatile comerciale la care desinea pachetul majoritar de acsiuni. Pe lista figura si fosta IAS Jimbolia Timis, care avea ca obiect de activitate producerea, industrializarea si comercializarea produselor agrozootehnice si care avea in concesionare de la ADS circa 4.500 ha teren arabil si pasune. Ca atare, in septembrie 2000, Romulus Feier – in calitate de administrator unic al Jimtim, numit de MAA, convoaca AGA si pune in discutie posibilitatea ca Asociatia Salariatilor sa preia intregul pachet de actiuni. Singura problema: banii. Dupa cum sustine Nicolae Darvan, ex-economist la Jimtim, la acea AGA, Feier -a spus verbal la toti cei prezenti despre faptul ca o parte din banii necesari cumpararii actiunilor se vor procura de la dna Simcelescu si de la Ovidiu Tender, spunand cu voce tare ca este urgent nevoie de 100.000 de dolari (…), care sa se dea spaga la MAA, mai precis la Comisia de privatizare-. Feier recunoaste acum ca l-a contactat pe Tender, pentru a-i cere sa imprumute PAS-ul, urmand ca dupa cumpararea actiunilor de la MAA sa primeasca si el actiuni la Jimtim. Insa Tender a refuzat oferta, pe motiv ca si el era interesat de Jimtim. Cum salariatii n-au gasit bani, dupa discutii cu potentiali investitori, Feier decide sa se implice in privatizarea Jimtim -dupa puteri-. Intre timp, sunt demarate procedurile de privatizare si se face un raport de evaluare a Jimtim. Dupa ce analizeaza -oportunitatile-, Feier se -aliaza- cu doi italieni interesati de preluarea Jimtim si incepe -povestea spagii-. Prin intermediul Teodorei Aldescu – functionar in MAA, Feier ia legatura cu Dinculescu (era directoare la Agentia SAPARD si membra in AGA Jimtim), careia ii solicita ajutorul pentru sprijinirea italienilor. Ca atare, din acel moment, Feier devine oficial intermediarul italienilor in relatia cu Dinculescu – personaj care a lasat sa se inteleaga ca pentru o suma de bani ar putea influenta privatizarea in sensul dorit de peninsulari.

Dinculescu a luat spaga de 100.000 de dolari la ea acasa

In septembrie 2000, in sediul MAA, are loc prima intalnire dintre Dinculescu, Feier si cei doi italieni, Conti Giorgio si Salvi Valerio, la care participa si traducatoarea -macaronarilor-, Olivia Oprean. Atunci, conform declaratiei date de Feier de la PNA, in octombrie 2002, -italienii au intrebat-o pe Dinculescu cat trebuie sa plateasca pentru a fi siguri ca vor castiga licitatia. Raspunsul acesteia a fost direct si s-a exprimat textual – 100.000 de parai-. Suma necesara, tot conform lui Feier, influentarii constituirii comisiei pentru privatizare in favoarea societatii italienilor, Agricola San Giorgio. Italienii accepta oferta si, la 23 octombrie 2000 – cu o zi inainte de depunerea ofertelor pentru Jimtim – in parcarea MAA are loc o a doua intalnire dintre Dinculescu, Feier si italieni (asista si Alin Halmagean – economist la Jimtim, Adrian Popa Boghis – consultant la Agricola San Giorgio, si translatoarea Oprean). Scopul intrevederii: inmanarea celor 100.000 de dolari, cash. Pentru a nu se expune, Dinculescu ii invita pe -investitori- la domiciliul sau, in Str. Frumoasa nr. 18. Acolo primeste 70.000 de dolari de la Conti si 30.000 de la Salvi (care a trebuit sa mai faca un drum de la casa Dinculeascai la MAA si retur, pentru ca uitase acesti bani in masina personala). Pentru ca trebuia baut adalmasul, Dinculescu ii conduce pe italieni la Restaurantul Premiera. Si pentru a dovedi ca afacerea e -beton-, il cheama si pe Dan Jiga. Amic cu Dinculescu, Jiga accepta invitatia si le ofera ad-hoc o mica consultanta italienilor, in sensul ca le spune ce documente trebuie incluse in dosarul de privatizare. Ca atare, a doua zi, italienii depun dosarul de privatizare, in plic sigilat, la Registratura MAA, chiar la termenul-limita.

…Inca 20.000 de dolari la birou

La doua zile de la incheierea termenului-limita, Dinculescu ii primeste in biroul sau de la MAA pe Halmagean si pe Adrian Popa Boghis, care aduc documente lipsa din dosarul de privatizare deja depus, promitand ca pentru inca 20.000 de dolari (ce urmau sa-i fie -virati- cash pana la inceperea negocierilor) le va introduce in plicul initial, depus sigilat, la termen (n.r. – stiind ca in calitate de membru in AGA Jimtim va fi numita ca secretar al Comisiei de privatizare, astfel ca plicurile cu oferte ii reveneau ei). Cum italienii erau plecati din tara, Feier se imprumuta de la un amic, Calin Nicolae, iar Halmagean vine la Bucuresti si ii da Dinculeascai, in biroul acesteia, 5.000 de dolari si echivalentul in lei a 15.000 de dolari.

Si 70.000 la un restaurant din Cluj

Ulterior, pe baza hotararii conducerii MAA, Jiga e numit presedinte al Comisiei de privatizare a Jimtim, iar Dinculescu – secretar. La finele lui octombrie – inceputul lui noiembrie 2000, se desfasoara negocierile directe pentru privatizarea Jimtim SA. Candidati: Ten Agro SRL, din imperiul lui Ovidiu Tender, si Agricola San Giorgio SRL, a italienilor. Dupa o a doua sedinta Ten Agro SA este exclusa de la negocieri, deoarece nu depusese o serie de acte. Insa Ten Agro SA refuza ridicarea documentelor si depune contestatie. Intre timp, Dinculescu -le transmitea italienilor cum sa oferteze pretul de achizitie per actiune-, spune Feier la PNA. Tot el sustine ca inainte cu o zi de incheierea negocierilor directe, Dinculescu s-a intalnit cu italienii la Restaurantul Intercontinental pentru a discuta suma finala ce urma a fi stabilita per actiune. Cum din calculele MAA valoarea nominala a unei actiuni era de 25.000 lei, iar valoarea contabila era de circa 68.000, Dinculescu le sugereaza italienilor ca pot achizitiona actiunile Jimtim (365.123 bucati) cu doar 15.000 lei/buc., ceea ce le-ar fi adus un profit de 3,6 mld. lei (echivalent a 140.000 de dolari). Cum italienii au agreat, Dinculescu le mai cere inca 70.000 de dolari. A doua zi are loc runda finala de negocieri, unde s-a stabilit ca italienii vor plati 15.100 lei/actiune. Ca atare, pe 10 noiembrie 2000, la Restaurantul Maestro din Cluj, in prezenta sotului Dinculeascai, Feier mai -cotizeaza- cu 70.000 de dolari.

Ten Agro SA a pierdut in justitie

In urma descalificarii sale de la negocierile privind privatizarea Jimtim, Ten Agro SRL a chemat in judecata, la TMB – Sectia comerciala, MAA, ADS, Jimtim SA si Agricola San Giorgio SRL, pentru a se constata nelegalitatea privatizarii Jimtim si a concesionarii terenului agricol aflat in administrare. Mai mult, firma lui Ovidiu Tender solicita suspendarea exercitarii oricarui drept derivand din calitatea de actionar a firmei italienilor. Desi reclamanta a sustinut ca -a fost descalificata pe nedrept, iar actele intocmite ulterior sunt abuzive, de natura de a vatama direct interesele economice ale societatii reclamante-, magistratii constata contrariul si resping actiunea Ten Agro ca neintemeiata (Sentinta Civila 699/01.02.2001). Ten Agro SA face apel, insa Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala il respinge ca fiind nefondat (Decizia Civila 873/21.05.2001). Razboiul continua insa la TMB, unde trebuia solutionata cauza comerciala privind solicitarile Ten Agro. Dar si in acel proces instanta retine ca privatizarea Jimtim s-a organizat si desfasurat legal si respinge ca nefondata actiunea Ten Agro.

Sansa lui Tender de a mai prelua Jimtim: condamnarea lui Jiga

Ca atare, singura sansa a lui Tender de a mai visa la Jimtim ramanea o actiune penala. Ocazie care se iveste (brusc!) la peste doi ani de la privatizarea fostei IAS, imediat dupa ce intermediarul spagii primite de catre Dinculescu, Romulus Feier, demisioneaza de la Jimtim. Cercetat in mai multe dosare penale, Feier depune un denunt la IJP Timis si o acuza pe Dinculescu. La doar doua zile dupa denunt, IJP Timis cere Ten Agro SA sa depuna o serie de acte privind privatizarea Jimtim. Surprinzator, in aceeasi zi, firma lui Tender le remite anchetatorilor un vraf de documente.

Denuntul lui Feier -miroase-

De ce s-a decis, brusc, Feier, sa dezvaluie despre spaga data Floricai Dinculescu, la peste doi ani dupa privatizarea pe care o intermediase, ramane (deocamdata!) un mister. Mai ales ca in calitate de reprezentant al statului la Jimtim (august 1997-iunie 2002) era obligat, cel putin teoretic, sa apere interesele statului roman si sa dezvaluie cel putin momentul in care a observat ca actiunile se vand subevaluate (asa cum reclama acum). Coroborand insa data la care a facut denuntul cu cea la care lui Feier i-a fost chemat de catre procurori pentru a i se aduce la cunostinta ca este cercetat penal (abuz in serviciu, instigare la fals si delapidare etc.), este clar faptul ca a existat o intelegere cu anchetatorii. Caci altfel nu se explica cum sa fi acceptat Feier ca pe langa acuzatiile din dosarele in care era cercetat, sa-si puna cenusa in cap si sa dezvaluie fapte pentru care putea fi invinuit de trafic de influenta sau chiar de dare de mita. Ca -ceva este putred in Danemarca- o reprezinta o adresa catre PNA, remisa de Ten Agro SA, care anunta ca firma lui Tender se constituie parte civila in procesul penal si solicita ca -in situatia reluarii procedurii de negociere, aceasta sa se faca cu unicul ofertant, ce indeplinea conditiile legale, Ten Agro SA, deoarece a fost prejudiciat prin indepartarea sa incorecta de la procedura de negociere-. In aceeasi adresa, Ten Agro SA cere PNA sa fie despagubita de Jiga si Dinculescu (in cazul in care acestia vor fi gasiti vinovati) cu sumele de bani cheltuite la negocieri cu ocazia privatizarii Jimtim.

Derulatorul mobilului lui Dinculescu, proba contra lui Jiga

In urma denuntului lui Feier, PNA pune in miscare actiunea si, la 25.10. 2002, o aresteaza preventiv pe Dinculescu, sub acuzatiile de trafic de influenta si complicitate la infractiunea de luare de mita. Ulterior, dupa mai multe declaratii contradictorii ale acesteia, pe 18.11.2002, este arestat preventiv si Jiga. Motivul: intr-o declaratie datata 26.10.2002 (deci la o zi dupa arestare), dupa ce nu recunoscuse ca ar fi primit spaga, Dinculescu realizeaza brusc -eforturile si calitatea dlor procurori de a lamuri si a obtine date reale care sa constituie probe in elucidarea cazului- si devine sincera. -Fiind retinuta pe 30 de zile si fiind in arest, am avut ocazia de a fi singura cu mine insami si a analiza si judeca actiunile in care am fost implicata la aceasta privatizare-, declara Dinculescu, care precizeaza ca -cei 100.000 de dolari au fost dati lui Jiga in seara zilei in care o primise de la italieni la ea acasa-. Luand de buna declaratia, Jiga a fost acuzat imediat. Si ca sa mai existe probe ca Jiga a luat banii de la ex-sefa SAPARD, procurorul Chiciu retine o proba care se bazeaza pe un rationament mai mult decat discutabil: in seara zilei in care primise banii de la italieni, Jiga a fost contactat telefonic (n.r. – nu exista inregistrarea audio a convorbirii), 35 de secunde, de catre Dinculescu (!!!).

PNA a primit prin fax probe in afacerea Jimtim de la Tender

Desi sustine ca ancheta in cazul Jimtim urmareste aflarea adevarului, este curios de ce, dupa graba de care a dat dovada, PNA nu a audiat pana acum un membru din Comisia de privatizare a Jimtim, pentru a se vedea daca Jiga a intreprins vreo actiune pentru privatizarea ilegala a Jimtim si pentru a defavoriza firma lui Tender. Mai mult, arestarea lui Jiga doar pe baza declaratiei lui Dinculescu n-a tinut cont de declaratia italianului Salvi, care a spus la PNA ca -Dinculescu ne-a lasat sa intelegem ca totul depinde de ea si ca trebuie sa avem grija, pentru a ne vedea proprietari ai Jimtim-. Si mai curios este ca italienii, care au introdus ilegal in Romania valuta inmanata lui Dinculescu si au dat spaga, dar si Feier – care nu a dezvaluit organelor abilitate la momentul 2000 ca privatizarea Jimtim urma sa se faca pe cai ilegale – au fost scosi de sub urmarire penala. Coroborate, aceste -scapari- ale procurorilor pot sugera posibilitatea ca Dinculescu – caracterizata de colegi ca fiind gata sa faca compromisuri – sa-l fi agatat pe Jiga in urma unei intelegeri secrete. Scenariul e plauzibil, daca tinem cont ca in rechizitoriul intocmit, desi era pionul principal, Dinculescu beneficiaza de clementa procurorului Chiciu, care lasa la latitudinea instantei de a se pronunta cu privire la injumatatirea pedepsei inculpatei de care aceasta ar putea beneficia si nu o invinuieste de -savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor- (n.r. – ca si cand aceasta n-a avut nici un amestec in privatizarea Jimtim). Si mai curios este faptul ca in dosarul aflat la TMB exista documente care atesta ca procurorul Chiciu si-a procurat -dovezi- prin fax, chiar de la Tender SA, desi in mod normal actele respective puteau fi procurate de PNA, pe cale oficiala, direct din arhiva TMB si a CAB.

In loc de epilog

Martor in procesul de spaga care se desfasoara acum la TMB, Romulus Feier, prezent la termenul anterior (3.09. a.c.) ne-a confirmat ca inainte de privatizarea Jimtim a intentionat ca PAS-ul Jimtim sa cumpere actiunile societatii si cum aceasta nu avea bani, a contactat mai multi oameni cu bani, printre care si pe Tender, caruia i-a cerut un imprumut. Mai mult, desi i-a sprijinit pe italieni sa castige Jimtim in defavoarea lui Ten Agro SA, Feier ne-a declarat, senin, ca -oferta Tender era de 20 de ori mai mare decat a italienilor-. Intrebat de ce nu a sesizat organele abilitate, in calitate de reprezentant al statului, atunci cand a sesizat ca privatizarea Jimtim capata conotatii penale, Feier a sustinut, sec, ca a facut -o informare- verbala. Cui? N-a divulgat, insa din spusele sale am dedus ca unui serviciu de informatii. Cat despre plecarea sa brusca de la italieni si despre faptul ca i-au trebuit ani buni sa constate acum ca oferta Ten Agro SA ar fi fost mai buna, Feier a refuzat sa discute.

Cine este Florica Dinculescu

Conform unor note interne ale MAA, in perioada cat a lucrat in aceasta institutie, Florica Dinculescu a fost reclamata de colegi din cauza comportamentului sau inadecvat in timpul exercitarii atributiilor de serviciu. Conform Notei 2085/12.12.2001, semnata Stefan Mihalache (director general SAPARD) si inaintata ministrului Ilie Sarbu, cu propunerea de demitere a Floricai Dinculeascu, -sunt de notorietate atitudinile grosolane, lipsite de o elementara decenta ale dnei…- si implicarile acesteia -in activitati cu caracter ilicit, incompatibile cu calitatea de angajat al unei institutii publice-. Ciudat, dupa ce o demite, ministrul Sarbu revine asupra deciziei, astfel ca Dinculescu (-dispusa sa se prostitueze pentru a-si atinge interesul personal-, declaratie Goia Mocan Ana, salariat SAPARD) a fost mentinuta in MAA. Si asta in ciuda caracterizarilor de tot felul, care demonstrau cine e Florica Dinculescu: -In mod constant se lauda ca poate, cu bani, cumpara orice si pe oricine si in general ca oricine poate fi cumparat, la orice nivel. (…) Dinculescu mi-a declarat personal si fara echivoc ca scrupulele, moralitatea si onestitatea sunt o naivitate si doar prostii sunt cinstiti si corecti, iar competenta profesionala este o gargara, singurul lucru care conteaza in lume sunt banii. Cu diverse prilejuri, denigreaza in fata personalului conducerea agentiei (directorul general) folosind termeni vulgari si jignitori (prost, idiot, handicapat etc.) si altii, incompatibili cu calitatea de director intr-o institutie publica si, in general, cu cea de persoana civilizata-.

Dinculescu a fost -usurata- de 160.000 de dolari dupa primirea spagii

La scurt timp dupa ce Dinculescu a primit cei 190.000 de dolari de la italieni, Politia Capitalei a anuntat, la 7 decembrie 2000, din vila ex-oficialei SAPARD, situata pe Strada Frumoasa 18 (inchiriata in mare parte unor oficiali ai Ambasadei Marii Britanii), persoane necunoscute au furat 160.000 de dolari. Din raportul politiei a reiesit ca hotii au escaladat grilajul de la intrarea in curtea vilei, patrunzand in locuinta prin luminator, dupa ce au smuls zabrelele de la demisol. Ciudat, politia a sustinut ca spargatorii au luat doar banii, lasand in urma o cutie cu circa un kilogram de bijuterii. Negasind urme, politistii au sustinut ca autorii au fost profesionisti. Cat de profesionisti in conditiile in care vila era dotata cu sisteme de alarma si inconjurata de ziduri groase, iar in curtea interioara nu se putea intra decat trecand de un grilaj inalt de peste doi metri, ramane un mister si pentru politisti, care nu au gasit hotii nici acum. Curios, Dinculescu n-a fost suparata de incident. Dovada: o nota interna din MAA, datata 19.12.2001 si semnata de Andrei Dirlau (director in cadrul Agentiei SAPARD), in care se precizeaza ca Dinculescu clama -asta nu inseamna mare lucru, deoarece detin suficienti bani incat sa nu reprezinte o prea mare pierdere-.

Bogdan Stoleru