Trei ani de pușcărie pentru un român care a avut „tupeul” să nu dea mită vameșilor ucraineni

„Domnule Președinte, ca de la tată la tată vă implor salvați-mi copilul și familia“

Recenta problemă de la granița Republicii Moldova cu Ucraina (Giurgiulești-Reni) nu este singurul episod halucinant din cadrul relațiilor româno-ucrainene, țară care la nivel declarativ susține că împărtășește valorile democratice ale Europei Unite. După ce mai multe grupuri de studenți, ONG-urii jurnaliști au fost umilite ore întregi în vămile vecinilor ucraineni în încercarea de a ajunge la sfințirea singurei biserici românești recunoscute de Ucraina, ziarul „Curentul“ a reușit să intre în posesia unei povești tragice a unui tânăr român care a avut ghinionul să vrea să meargă în această țară pentru a se alege apoi cu trei ani de pușcărie. Toate sub un pretext absolut irațional venit din partea ucrainenilor. Un caz desprins parcă din romanele lui Kafka stă astfel mărturie asupra incompatibilității dintre cele două state, practic două sisteme diferite cu valori diametral opuse atât în plan juridic, cât și diplomatic.
Este vorba despre un caz care debuta în toamna lui 2008, atunci când tânărul Marian Ungureanu, administrator la firma de publicitate din Bacău, în vârstă atunci de 22 de ani, a decis să meargă pentru prima dată la piața de la Cernăuți (actualmente în Ucraina – n. red.) pentru a face câteva cumpărături împreună cu câteva rude ale sale. Din cauza faptului că  a refuzat să dea șpagă numeroșilor vameși care se perindă până la ieșirea din vama ucraineană, acestuia i s-a „fabricat“, pentru un baston telescopic pe care  îl avea în torpedoul mașinii pentru autoapărare, un dosar penal pentru posesie de arme albe, trafic de droguri și explozibili, motiv pentru care a primit ulterior trei ani de pușcărie pe care îi execută în prezent.

„Tradiția“ ucraineană

Pentru a elucida ce s-a întâmplat în mod real am stat de vorbă cu tatăl acestui tânăr, un om care este obligat în prezent să-și vadă băiatul proaspăt căsătorit în spatele gratiilor pentru aberațiile vameșilor ucraineni care nu și-au primit „tradiția“. „Cum s-a întâmplat, domnule, s-a dus în Ucraina, pe 5 septembrie 2008, cu un cumnat de al meu, cu soția dânsului, a cumnatului meu, a făcut cumpărături, alimente… ceva de îmbrăcăminte, dar puține de la piață de la Cernăuți și au venit înapoi în vamă. În vamă n-au dat «tradiția», dacă știți expresia, tradiția… «tradiția» înseamnă șpagă începând de la primul soldat care face bonul până la capăt până la ieșire și-ți dă tradiție, ei așa îi zic. Când au ajuns la vamă au început: Țigări aveți? N-avem. Băuturi aveți? N-avem nici țigări, nici băutură. Nu se poate, nu se poate, trebuie să aveți, nu știu, toți au țigări, voi nu aveți. Domnule, noi nu fumăm, nu bem, nu avem țigări. Ei au început cu… controale, cu nu știu ce, nu au găsit nimic; deci s-au supărat că… tot îi trăgea cu tradiția, deci copilul meu neștiind – fusese prima dată în Ucraina la 22 de ani, s-a dus și el o dată în Ucraina – nu a dat“, ne-a povestit Costel Ungureanu, tatăl tânărului care își ispășește acum în închisoare „crima“ de a nu da șpagă vameșilor ucraineni.

„Arma crimei“

Văzând că refuză să le dea șpagă, vameșii ucraineni s-au pus pe controale amănunțite pentru a-i găsi tânărului român un motiv care să-i astâmpere „încăpățânarea“ și „obrăznicia“ de a nu le da mită. „Când au ajuns la vamă au început: Țigări aveți? N-avem. Băuturi aveți? N-avem nici țigări, nici băutură. Nu se poate, nu se poate, trebuie să aveți, nu știu, toți au țigări, voi nu aveți? Domnule, noi nu fumăm, nu bem, nu avem țigări. Ei au început cu… controale, cu nu știu ce, nu au găsit nimic (…) știind că nu are țigări și băutură, pentru ce se dă tradiție sau șpagă, știindu-se corect, nu a dat nimic și a început să îl controleze… i s-a desfăcut mașina, a început să îl amenințe, în toate felurile și nu i-a găsit nimic absolut. La un moment dat, a găsit undeva în torpedou, acolo în mașină un baston de autoapărare telescopic…  așa… mic, unul micuț care se deschide în 3, îl cumpăraseră din Suceava, se poate cumpăra din Suceava 1000 de bucăți o dată, fără nici… au întrebat când l-au cumpărat. Nu are niciun regim special, nu are nicio aprobare, nu are nimic. El l-a uitat acolo, uitaseră de el, că îl luaseră cu mult timp înainte, au uitat de el“, ne-a mai spus tatăl băiatului.

Tratament inuman

După ce i-a fost găsită „arma“, vameșii l-au reținut pe baiat, i-au întocmit dosar penal și timp de patru zile, cât a fost reținut acesta, nu a primit nici mâncare, nici apă. „L-a scris pe foaia aia acolo, i-au făcut dosar, l-au ținut vineri, sâmbătă, duminică, luni, fără apă, fără mâncare, în vamă acolo fără niciun fel de translator, fără protecție ca să zic. Am mai trimis pe unul, pe altul, i-a dus mâncare, i-a dus apă, că n-am putut să îl lăsăm să moară acolo“, povestește Costel Dumitru cu lacrimi în ochi. Acesta ne-a mai spus că împreună cu un alt fiu al său a venit de la Suceava și liderul comunității ucrainene, care a încercat în zadar să rezolve această situație. Pe durata detenției, el a fost abuzat și supus la rele tratamente din partea vameșilor în fața cărora Marian Ungureanu a avut „tupeul“ de a le spune că nu dă șpagă. „Zilele acelea au fost niște zile de chin, domnule, l-au speriat, l-au maltratat (…) Numai amenințări și injurii verbale… deci nu au fost (abuzuri fizice – n. red.)… dacă nu era președintele ucrainenilor (comunității ucrainene de la Suceava), el a stat acolo cu el tot timpul, era rău, era rău, dacă nu așa… mulțumim lui Dumnezeu că cineva l-a anunțat. Tot așa o cunoștință de-a lu’ fecioră-miu, l-a văzut în vamă acolo, l-a întrebat ce e cu el și i-a spus și acela s-a dus și l-a anunțat pe domnul ăla acolo, că ăla vorbea ucrainiește… și a plătit cauțiune și l-a adus în țară“, a adăugat tatăl lui Marian Ungureanu. „Ulterior a fost procesul, noi am zis că nu ne mai ducem la niciun fel de proces pentru că dacă se ducea, toți i-au spus: dacă te duci, te închide acolo. S-a judecat în lipsă, a fost condamnat pe trei ani. Marian Ungureanu a fost condamnat astfel pentru  trafic de arme, muniție, explozibil și droguri“ a mai declarat tatăl lui Marian Ungureanu.

Săltat de „mascați“

În baza acordurilor juridice internaționale, sentința Judecătoriei din Hliboca, Cernăuți, a fost pusă în aplicare la noi în țară. „A venit în România hotărârea lor. A venit la Curtea de Apel Bacău, ca să recunoască hotărârea de acolo, așa e înțelegerea dintre state, așa e legea, nu știu și legea cum e făcută și au recunoscut fără să examineze… cu ochii închiși“, a mai spus domnul Ungureanu. „După aceea am așteptat 21 de zile până să dea pronunțarea la Înalta Curte, ca să dea respins recursul. Și după aia au venit, l-au arestat pe băiat din pat, fără să-l anunțe, fără să-i vină o hârtie, fără să îi zică cineva: domnule, te prezinți la poliție, te prezinți la aia, nu i-a venit nimic, l-a luat din pat, au venit șase mascați, au sărit gardul, au sărit pe el, socrii lui, că stă la socri, el fiind proaspăt căsătorit“, explica tatăl baiatului.

Mutat în pușcărie de ziua sa

Costel Ungureanu ne-a mai spus că exact de ziua sa de naștere, pe 2 iunie, Marian Ungureanu a fost mutat anul acesta la penitenciarul din Botoșani. „L-au ținut o perioadă la Suceava, la Suceava l-au ținut vreo 3 săptămâni cât au putut să-l țină și acolo că și ăia s-au mirat, au dat ei un comunicat de presă în «Monitorul de Suceava», de pe 7 mai… care se regăsește și ăla în dosar, au rămas și uimți: cum să condamne un tânăr pentru atâta lucru?! L-au ținut acolo în ideea că noi am spus că mai încercăm să mai… și n-am reușit nimic, și l-au mutat când a împlinit vârsta de 24 de ani, pe 2 iunie l-au mutat la Botoșani“, a mai povestit îndurerat Costel Ungureanu.

Ultima speranță: grațiere de la președintele Băsescu

În urma acestei tragedii, tatălui băiatului nu i-a mai rămas decât să-și pună speranța în președintele țării, Traian Băsescu, care în opinia sa este singurul om care îl mai poate ajuta pentru a-și vedea copilul acasă. Dânsul ne-a mai spus că a făcut deja poate procedurile, adresându-se Administrației Prezidențiale pentru a depune o cerere de grațiere din partea președintelui Băsescu. „Eu sunt un muncitor… n-am știut cum se procedează, am făcut o simplă cerere, după mintea mea, și am trimis-o pe e-mail la Administrația Prezidențială, dar am cerut numai grațierea fiului meu, arătând tot acolo. Foarte binevoitor și foarte prompt a fost domnul Cristian Pișcociu, secretar de stat. Mi-a răspuns imediat, ceea ce m-a uimit și m-a bucurat în același timp. Mi-a spus așa: domnule Ungureanu, nu putem da curs solicitării dvs. întrucât nu aveți dosarul complet, vă mai trebuie niște cereri, niște acte pentru care am așteptat o lună și ceva să se facă o redactare, domnul meu“, a mai spus domnul Ungureanu cu glasul înecat de lacrimi.