Un brasovean a intentat un proces la CEDO statului Luxemburg

Brasoveanul Vladimir Chirila are in acest moment un proces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului intentat impotriva statului Luxemburg, cu doua capete de acuzare. Asta, dupa ce timp de sase ani brasoveanul, prin intermediul avocatului Eduard Prediger, de la baroul din Brasov, a solicitat, initial pe cale amiabila, ulterior prin intermediul avocatului, solicitari instantelor Marelui Ducat de Luxemburg pentru a afla cum a fost posibil ca in timpul unei vizite oficiale in Romania, in 1993, a printului mostenitor Henri – actualmente seful statului – sa fie prezenta si o persoana, Danielle Azzeri, cu trei pasapoarte diplomatice. Chirila mai are la CEDO un proces intentat statului roman.

Investitorul Azzeri locuia in judetul Brasov, orasul… Luxemburg

Danielle Azzeri a venit in 1993 in Romania in cadrul unei misiuni de promotie economica, condusa de printul mostenitor de atunci al Luxemburgului. Membrii misiunii guvernamentale luxemburgheze au fost selectati de catre Ministerul Afacerilor Externe si de Camera de comert din micul stat european. Documentele emise de catre Camera de comert din Luxemburg pentru Danielle Azzeri au ridicat de la bun inceput cateva semne de intrebare, deoarece pe fila de inceput, cu antet si semnatura originala, lipseau numele si calitatea persoanei careia ii era adresat actul, ceea ce reprezinta fals prin omisiune. Mai mult, Azzeri apare ca fiind -manager investitor-, fara sa se specifice insa care este firma pe care o reprezinta. Imediat dupa terminarea vizitei oficiale, aceasta incheie un contract comercial cu firma lui Vladimir Chirila, SC Goblen Maria SRL, dand o comanda de tapiterii de mari dimensiuni, la -pretul pietei din Luxemburg-. Problema era aceea ca firma in numele careia a facut contractul cu Azzeri – SC La Nouvelle Facon SRL – nu exista oficial la acea data. Mai mult, pentru a nu plati taxa de 10.000 de dolari ceruta atunci de autoritatile romane pentru strainii care-si infiintau o firma aici, Azzeri obtine Avizul nr. 9860-20.09.1993 de la Camera de Comert si Industrie Brasov, unde este inregistrata ca cetatean roman cu domiciliul in judetul Brasov, localitatea… Luxemburg, strada Petange, fara numar. Simtindu-se tras pe sfoara, Chirila incepe un lung sir de anchete in justitie si solicita sprijinul politiei brasovene, fara folos insa.

Statul Luxemburg a incalcat drepturile omului

In 1996, consulul onorific al Romaniei in Belgia, Andre Bertouille, fost ministru al educatiei in tara sa, afla in urma unei vizite la Brasov de acest caz si face un raport catre conducerea statului Luxemburg, prin care solicita autoritatilor de acolo -sa se explice modul in care Danielle Azzeri a beneficiat de documente falsificate-, specificand ca -in acest caz ar trebui date niste dispozitii rapide, pentru ca in cadrul unei tranzactii rapide sa fie despagubit domnul Vladimir Chirila-. Despagubiri pe care consulul belgian le vedea la -aproximativ 1,5 milioane de franci luxemburghezi- – aproximativ 50.000 de euro. Cum nu primeste nici un raspuns, consulul il sfatuieste pe Chirila sa se adreseze si instantelor luxemburgheze. La inceputul anului 2001, avocatul lui Chirila, Eduard Prediger, trimite o scrisoare la Camera de comert din Luxemburg, solicitand -lamuriri in privinta falsurilor in acte oficiale- si solicita incheierea conflictului pe cale amiabila, dar nu primeste niciun raspuns. De aici incepe o lunga lupta cu birocratia din Marele Ducat, ce se intinde pe trei ani de zile. Este trimisa o adresa oficiala Ministerului de Externe, iar apoi plangeri tuturor celorlalte instante luxemburgheze, de la Parchetul de pe langa Tribunalul luxemburghez la Parchetul General, la Ministerul Justitiei etc, dar fara nici o finalitate. Mai mult, in 2001, avocatul Prediger este sustinut in demersul sau si de avocatul belgian Phillippe de Bournonville, care doreste sa medieze acest conflict, dar care, la randul lui, nu primeste niciun raspuns de la autoritatile din Marele Ducat. Mai mult, el nu este primit nici macar in audienta la Camera de comert a Ducatului. Tinand cont de toate aceste demersuri, fara nici un rezultat, Chirila inainteaza in toamna anului trecut o plangere la CEDO. Curtea Europeana studiaza cazul si accepta constituirea dosarului 43882 – 2004 – Chirila vs Luxembourg, considerand ca micul stat european i-a incalcat drepturile brasoveanului. Reprezentantii CEDO au acceptat intocmirea unui dosar cu doua capete de acuzare. Primul se bazeaza pe art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces si al doilea – pe art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, tinand cont ca autoritatile luxemburgheze au refuzat sa raspunda la solicitarile legitime ale avocatului lui Chirila.

Azzeri avea legaturi in diplomatia romana

Azzeri a sustinut ca este sprijinita in actiunile ei in Romania de fostul consilier la ambasada din Luxemburg, Nicolaie Iordan Constantinescu, lasand in scris acest lucru. Numele consilierului a aparut in doua cotidiene centrale si unul din Brasov in perioada 1994-1996, fara ca acesta sa ridice vreo obiectie. Este de subliniat ca acest sprijinitor al lui Azzeri a semnat un articol in iunie 1997, in ,,Adevarul Economic-, cu titlul -Secretul bancar in reglementari europene – exemplul Luxemburgului-. Interesant de amintit este faptul ca in acest articol intins pe trei pagini face apologia secretului bancar din Luxemburg. Articolul este in contradictie cu politica Uniunii Europene vizavi de secretul bancar, politica concretizata cativa ani mai tarziu, mai exact in 2002, a Raportului Montebourg, dupa numele fostului comisar european Arnaud Montebourg, deputat francez in acea perioada. Raportul a aparut in saptamanalul parizian ,,Le Monde-, din ianuarie 2002, cu titlul -Spalarea de capitaluri – Luxemburgul pe banca acuzatilor-, articol ce contrazice total cele sustinute de dl. Constantinescu in suplimentul -Adevarul Economic-.

Procurorul Ilie Piciorus – cauza unui alt proces la Strasbourg

Vladimir Chirila a solicitat inca din 1994 si sprijinul Inspectoratului Judetean de Politie Brasov, condus la acea vreme de generalul Alexandru Ionas. Cel care, conform cotidianului -Evenimentul Zilei- din 30.01.2002, a fost acuzat de legaturi cu mafia italiana si care, in contrareplica, explica in prestigioasa revista -La Nouvel Observateur-, tot in acelasi an, cum Politia Romana combate activitatile mafiote, intr-un articol intitulat -Balcani, o politie transfrontaliera-. Ionas se spala pe maini de acest caz prin Decizia nr. 70-283 din 1995, prin care spune ca politia nu poate face nimic deoarece dosarul privind falsurile realizate de Azzeri -au fost trimise la Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov-. Simultan, Chirila s-a luptat si cu birocratica justitie romana. Cum Tribunalul Brasov a considerat, dupa trei ani de procese, ca vina pentru eliberararea certificatului de inmatriculare a firmei SC La Nouvelle Facon SRL ii apartine in exclusivitate reprezentantului Curtii de Comert si Industrie Brasov, Cornel Ungureanu, care a decedat in mod suspect imediat dupa inceperea proceselor, Chirila s-a adresat Curtii Supreme de Justitie. Desi plangerea lui Chirila este inregistrata in luna mai 1998, procurorul Ilie Piciorus, de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, solicita abia pe data de 7 septembrie 1999 dosarul din procesul lui Chirila impotriva lui Azzeri, cu numarul 292-P-1996, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov. Mai exact, la aproape 10 luni dupa ce dosarul de infiintare a firmei SC La Nouvelle Facon SRL, care continea dovezile cu falsurile de la infiintare, a fost dat la topit, potrivit legislatiei in care dosarele comerciale, dupa cinci ani, erau eliminate din arhive. Tocmai de aceea CEDO a acceptat inaintarea pe rol a altui dosar, cu numarul 21077 – 03, Chirila vs Romania. In concluzie, daca justitia romana l-a purtat pe drumuri opt ani de zile, justitia luxemburgheza l-a ignorat complet. De ce? Nu va putem spune mai mult decat ca, in acea perioada, multi -investitori- aveau nevoie de oameni de paie care sa aiba firme inregistrate pe teritoriul Romaniei pentru a lucra cu partile beligerante din fosta Iugoslavie, care, reamintim, se afla atunci in plin razboi.