Acasă Actualitate Un copil a devenit mai -costisitor- decat un adult

Un copil a devenit mai -costisitor- decat un adult

DISTRIBUIȚI

Pentru ca nu poti lasa copiii dezbracati sau nemancati, economia de piata romaneasca le ofera acestora produse nefiresc de scumpe. Cum statul nu subventioneaza aproape nimic in acest domeniu, parintii sunt nevoiti sa scoata din buzunar sume mari de bani pentru a acoperi aceste nevoi. In Romania de azi, preturile pentru produsele copiilor sunt de in cel mai fericit caz la fel de mari ca cele pentru adulti, dar in general mai mari. Aceasta discrepanta de preturi este specifica tarilor subdezvoltate, incapabile sa dezvolte o politica de sustinere demografica. In aceste conditii, statisticile care indica faptul ca in cativa ani populatia Romaniei va scadea de la cele 22 de milioane, cat este in prezent, la 19 milioane. Vom deveni o tara subpopulata, cu efecte devastatoare, pe care ar trebui sa si le asume guvernele care s-au perindat la carma tarii.

La farmacie, ca la pravalie

Produsele farmaceutice destinate copiilor vin, in mare masura, din Occident. Ele au, astfel, preturi -pe masura-, o cutie de lapte praf ajungand sa coste 150.000 de lei, o tetina – 25.000 de lei, o suzeta – 50.000 de lei, iar un scutec de unica folosinta – nu mai putin de 12.000 de lei. Acelasi lucru se intampla si cand este vorba de produse cosmetice pentru copii: un sampon costa intre 70.000 si 90.000 de lei, un sapun poate fi cumparat cu 20.000, o pudra este 30.000 de lei, iar indispensabilele servetele umede – intre 70.000 si 150.000 de lei. Si la acest capitol, preturile sunt, in medie, de trei ori mai mari decat preturile la produsele similare pentru adulti, daca este vorba despre banalele periute de dinti, de pasta de dinti si de altele asemenea.

Produsele pentru copii, scumpe pentru ca sunt -obligatorii-

Comertul cu produse pentru copii are un specific propriu: comerciantul stie ca grija obligatorie a parintelui pentru copilul sau il va face sa scoata din buzunar aproape oricat i s-ar cere. Astfel se intampla si la magazinele de confectii pentru copii, unde preturile rivalizeaza cu cele pentru adulti. Desi o pereche de pantaloni pentru un copil de trei-patru ani reprezinta doar o treime sau o patrime din materialul necesar unui adult, ele costa aproape tot atat, adica 350.000 de lei. O bluza alba, simpla, pentru o fetita, costa cam tot atat cat plateste mama pentru un articol de trei ori mai mare, adica peste 200.000 de lei. O pereche de sandale pentru un pusti de trei ani costa in magazine 422.000 de lei, iar daca materialul este -din inlocuitori-, mai poate fi cumparata si cu 250.000 de lei. Pentru femei, sandalele de vara se vand in centrul orasului si cu 199.000 sau 169.000 de lei, desi materialul necesar este de doua-trei ori mai mare.

Cum se explica acest lucru? Pare sa fie vorba despre o regula simpla a -economiei de piata-: produsele pentru copii sunt absolut necesare, pentru ca ele trebuie inlocuite mult mai des, iar statul nu se implica prin subventii in a diminua efectele acestui joc.

China si Turcia fac piata romaneasca

Un tanar de la o taraba ne impartaseste din -filosofia- meseriei sale: -Romanul nu are multi bani. El vine la noi cu 100.000 de lei in mana, din care trebuie sa cumpere ceva. Noi (romanii – n.r.) nu avem lucruri de o calitate extraordinara. Le aducem din en-gros-uri si sunt din China sau din Turcia. Sunt mult mai ieftine, dar nu au materiale bune in ele. Omul vine insa la taraba sa cumpere ceva cu suta aia de mii de lei pe care o are. Nu-l mai intereseaza din ce este facut, poate fi si din lemn sau din tabla, el tot atatia bani are si de atatia cumpara! Doar n-o sa tina copilul descult sau dezbracat!-

Subventia la romani

Subventia nu este, nici la ora aceasta, un concept clar pentru guvernantii romani. Dupa ce epoca dobanzilor de 15% (de pana la zece ori mai mica decat cea de pe piata) cu care iti faceai casa sau intrai in afaceri a trecut, a inceput subventionarea lucrarilor agricole, care n-a avut alt efect evident decat cel de a lansa in circulatie noi titluri de valoare, tranzactionabile in carciuma sau aiurea. Subventiile pentru laptele praf exista, dar nu beneficiaza mai nimeni de ele. Cat despre subventiile pentru alte produse care se adreseaza copiilor, ele pur si simplu nu exista. Aceasta grija a statului roman pentru viitorii sai cetateni nu face nici o para in plus fata de restul politicilor sale sociale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.