Un român cu sufletul mare – voluntar în tabăra sinistraților din Aquila

Corespondentul Hotnews în Italia l-a descoperit în tabăra sinistraților din Aquila pe Claudiu Condor, un român de 27 de ani cu suflet mare. Claudiu a venit în zonă pentru a verifica în ce situație este fratele său și, după ce a văzut durerea din ochii sinistraților, a decis să rămână în calitate de voluntar, pentru a da o mână de ajutor. „Cel mai mult m-au șocat fețele oamenilor, înspăimântate. La cel mai mic cutremur încep să plângă și să urle. Din păcate, sunt foarte mulți copii mici care, deși nu înțeleg nimic din ce li se întâmplă, simt tensiunea părinților“, s-a destăinuit Claudiu, care a precizat că va rămâne în zona afectată de cutremur atâta timp cât va fi nevoie de el.

Claudiu Condor, 27 de ani, originar din Harghita, muncește pe șantier la Caserta, långă Napoli. Trăiește în Italia de aproape 10 ani de zile. El a ajuns la Aquila luni dimineață, la cåteva ore după cutremur, să-și caute fratele, Daniel, care locuiește la Onna și nu răspundea la telefon.
Disperat, Claudiu a parcurs cu sufletul plin de neliniște cei 400 de kilometri care despart Caserta de locul tragediei. Ajuns la Aquila, a primit un telefon din Romånia: Daniel este acasă, în afara oricărui pericol.
După convorbirea cu fratele său, care l-a liniștit puțin, Claudiu a asistat cu groază la scenele dramatice de după seism: căutările chinuitoare ale supraviețuitorilor sub dăråmături, speranța pentru cei răniți grav, disperarea locuitorilor pentru rudele dispărute și deznădejdea pentru pierderea celor agonisite o viață întreagă. Zguduit de situația din fața ochilor, Claudiu a decis să nu se întoarcă acasă, la Caserta, ci să încerce să dea o månă de ajutor acelor disperați rămași fără nimic. Din acea clipă, Claudiu nu s-a mișcat din Piazza d’Armi, locul unde a fost instalată prima tabără pentru sinistrați.
„Am distribuit acum micul dejun: lapte, cafea, ceaiuri și cornuri. Am început acum 4 ore, nici nu pot ține contul celor pe care-i hrănim: cåteva sute de persoane, poate o mie“, a declarat Claudiu corespondentului Hotnews.
Multă durere

În aceste două zile, de cånd a ajuns în Abruzzo, Claudiu a fost puternic impresionat de tot ce a văzut: „este teribil, imagini pe care nu o să le uit niciodată. Cel mai mult m-au șocat fețele oamenilor, înspăimåntate. La cel mai mic cutremur încep să plångă și să urle. Din păcate sunt foarte mulți copii mici care, deși nu înțeleg nimic din ce li se întåmplă, simt tensiunea părinților“.
La Aquila, voluntarii nu au timp nici măcar să se odihnească: „Chiar și noaptea este nevoie de ajutor, mai vine cåte o persoană să ceară un ceai cald sau un pahar cu lapte“.
Voluntarii au devenit un punct de referință pentru cei adăpostiți în tabără: „cel mai mult au nevoie de un cuvånt de încurajare, să arăți că ești alături de ei, să-i susții. Cånd o persoană mi-a cerut un pahar cu lapte, i-am spus glumind că whisky nu este. Așa am reușit să-l fac să surådă, ceea ce a însemnat enorm; am reușit, chiar dacă doar pentru o fracțiune de secundă, să-l fac să uite ceea ce i s-a întåmplat. De cele mai multe ori nici nu este nevoie de cuvinte, ne înțelegem din priviri. O privire spune mai mult decåt o mie de «grazie»“.