Adaptări

Prima sută de zile a dlui Iohannis ca președinte – și prima sută de zile de când am scăpat de pericolul Ponta la Cotroceni (asta ca să mai gândim și pozitiv) – n-a trecut în zadar. Senatul și-a modificat rapid regulamentul adaptându-l la Constituție astfel că hotărârile se iau cu majoritatea simplă a celor prezenți. Prima votare după adaptare a fost tot o cerere de arestare a lui Vâlcov. De data asta, dacă tot au prevăzut majoritatea simplă, senatorii au realizat o majoritate super-calificată: 106 voturi pentru. Singurul neadaptat a rămas Tăriceanu care a evocat ambele variante inspirându-i liberalului Bodea un text unde șeful Senatului își dădea demisia. Tăriceanu a ascultat cum i se citea demisia, a apreciat „compunerea” dar a refuzat să și-o însușească. Ca să nu fie acuzat de plagiat semnând creația altuia. În ciuda eforturilor PNL, cea care a mai racolat un vot a fost tot puterea: Sorin Ilieșiu, marele anticomunist, coautor al filmului „Piața Universității”, fost PNL, fost PLR, a trecut la PSD fiindcă „e partidul care vrea să reformeze clasa politică”. S-o reformeze sau s-o deformeze? Căci Ilieșiu e de nerecunoscut. Cei din PNL au considerat că declarația ilieșiană „e cea mai comică din istorie”. Să nu exagerăm. E doar penibilă. Și liberalii l-ar fi reprimit cu brațele deschise pe Ilieșiu (cu toate rătăcirile sale). N-a fost singura surpriză: Dudu Ionescu, fost ministru țărănist la MApN și MAI (care în ’98 propunea amnistierea crimelor de la Revoluție), trecut și pe la PC (Felix), a fost numit consilier prezidențial. Duduie reforma clasei politice: Dudu e nașul de cununie al lui Hellvig, șeful SRI. Frumoasă relație. Vorba lui Iohannis: „să lăsăm lucrurile așa cum sunt”. Întrebat de ce n-a reacționat la declarațiile nerușinate ale ambasadorului Rusiei la București care amenință că ne scufundă flota, ne dărâmă scutul de la Deveselu, ne survolează și pune butonul atomic pe noi, Iohannis a răspuns că „nu e rolul președintelui să răspundă public unui ambasador”. Nici când acesta îți amenință țara în public? Fostul președinte era mult mai ferm în asemenea cazuri (Malginov nu și-ar fi permis asemenea amenințări pe vremea lui Băsescu știind că riscă o replică usturătoare) și nici acum nu contenește cu criticile la adresa lui Iohannis: „politrucii cred că viața începe odată cu ei”. Nefiind politruc, dl. Băsescu crede că viața se sfârșește odată cu el. Și Justiția. Altfel n-ar fi vorbit de „guantanamizarea țării” atrăgându-și felicitările lui Mazăre. Wow! Semn rău. Bilanț sonor: Iohannis nu prea vorbește, Băsescu nu se mai oprește (în medie este un debit rezonabil) iar Ponta îi maimuțărește – invocând plagiatul exemplar: primăvara asta totuși nu-i decât o copie.