Tocmai când începeai să crezi că dezbaterea prezidențială și oferta mediatică se reduc la Duicu și Bercea – unde a apărut și cravata de înregistrare a lui Mircea Băsescu despre care Pavel Abraham ne-a informat că „ e cumpărată legal de pe piața neagra” – a avut loc Congresul PNL care a mai diversificat programul. Congresul l-a ales, intr-o atmosferă rece și oarecum fatalistă, cu o majoritate covârșitoare(95%) pe Klaus Iohannis drept președinte al PNL. Discursul acestuia, solid și pustiu ca o cetate medievală părăsită, n-a prea atras aplauze: „trebuie să explicăm românilor care trebuie să fie relația între președinte și guvern pentru a obține un efect de sinergie pentru a putea lucra împreună pentru România”. Vetust: Ilici vorbea de sinergia faptelor acum zece ani. Nici alte fraze n-au sclipit: „românii doresc un președinte echidistant, mediator”. Echidistant ? Între corupție și justiție, între adevar și minciună, între valoare și non valoare – nu încape echidistanță. În euforia ascensiunii sale atât de rapide spre vârful PNL, Iohannis a simțit nevoia să încălzească sala așa că a supralicitat: ”confirm că PDL acceptă ca noul partid realizat prin fuziune să se numească PNL”. Și ce e nou aici? Practic însemna că PNL înghite PDL din prima îmbucătura – și nu după o îndelungă mestecare, cum era sănătos – iar candidatul la prezidențiale al ”noului” partid (revăzut și adăugit) era cel desemnat de PNL. Aici Iohannis s-a îndreptat vertiginos către sine: după două rezoluții orale unde fuziunea și aderarea la PPE s-au votat la galop, acesta a propus a treia rezoluție, respectiv desemnarea candidatului. Se aștepta, evident, la un succes facil. Dar – surpraiz! Din sală, exact cum anticipase Crin anunțând la tv că dacă partidul îi va cere, nu se va da în lături să recandideze, s-au auzit voci care l-au propus pe Antonescu. Derutat, Iohannis a apelat la arbitrajul dlui Quintus care îi aprobase anunțul absorbirii PDL: ”amendamentul Quintus!”. Al cincilea amendament, cum zic americanii. Dl. Quintus i-a înregistrat pe ambii candidați – moment în care, revenit din buimăceală, și pentru a nu provoca ”o sciziune”, Iohannis și-a retras rezoluția trimițând-o Delegației Permanente care urmează să aleagă între cei doi. Deznodământul s-a amânat dar scenele dramatice continuă. Norica Nicolai s-a pronunțat împotriva fuziunii, contra PPE și împotriva unui ”președinte neromân” – ceea ce l-a făcut pe Crin să-i reproșeze ”atacul jegos” – iar mai mulți deputați suferind de Klaustrofobie pleacă din PNL spre partidul liberal anuntat de Tariceanu care strânge semnături pentru propria-i candidatură la președinție unde e cotat cu marja de eroare. Graba lui Iohannis de a lua totul dintr-o lovitura a fost însă cât p’aci să compromită fuziunea – căci dl. Predoiu a respins anunțul capitulării onomastice: ” PDL nu e un partid cu care să te joci sau să-l pui la butonieră”. Vinovat, Blaga a tăcut ca o lebădă. Să nu înceapă cântecul de lebădă al unificării dreptei. Candidatul de stânga, viteazul Ponta aflat în Afganistan la retragerea trupelor românești a înfruntat ”o alarmă de atac cu rachete” (fără rachete) pe care a considerat-o ”o pată de culoare”. Ce culoare? Și cine-i micul zugrav?
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
