Jale mare pe micile ecrane! Criză alimentară mondială, vine foametea, au crescut prețurile la alimente în SUA, de unde panica obezilor s-a transmis și la noi în direct și la ore de vârf, adică în plin amurg bacovian: "dar notează-n cartea vremii filozoful proletar: greve, sânge, nebunie, foame, plânset mondial" – firește, "pe-un decor miliardar". Dar cum spaima se vinde bine iar foamea e pe înțelesul oricărui stomac, dezbaterile tv și-au astâmpărat foamea cu spaima față de declarațiile dlui Băsescu – unde primul vizat rămâne dl Iliescu. De la revoluție încoace, scena politică s-a împărțit mereu între dl Iliescu, moștenitorul sistemului – și cei care-l contestau: întâi dl Constantinescu și apoi dl Băsescu. Cum conservarea structurilor a dus, inevitabil, și la conservarea conflictelor între eșaloane, nu e de mirare că și astăzi, în 2008, președintele Băsescu și-a identificat adversarul tot în persoana totemică a dlui Iliescu, fără de care PSD ar fi evoluat altfel.
Așa încât, dl Băsescu l-a considerat pe dl Iliescu "specialist în lovituri de stat" care a negociat cu dl Tăriceanu "suspendarea mea și scoaterea PD de la guvernare în schimbul susținerii Guvernului până la sfârșitul mandatului". Deși nu e nicio insultă în această frază ci doar descrierea unei situații evidente, dl Iliescu a luat foc și a recurs la comparația (de serviciu) cu Ceaușescu care "era obsedat de lovituri de stat și știm cum a terminat". Bingo! Păi, înseamnă că era adevărat și că de ce i-a fost frică n-a scăpat. De-aia nici dosarul de urmărit al dlui Iliescu nu mai există. Așa cum nici ceilalți președinți și premieri n-au dosare. Semn că, deși provine din sistem, dl Băsescu are dreptate când îl condamnă dar n-are dreptate când se crede învingător. Dimpotrivă, e "inclus" în sistem care i-a repartizat partitura "alternativei" pe care uneori o joacă foarte bine. Când are cu cine. Critica adresată de președinte Curții Constituționale care a devenit "o pavăză pentru parlamentarii infractori" – deși e corectă! – a fost taxată imediat: "președintele (a zis dl Marko) trebuie să fie consecvent, ori acceptă toate deciziile CCR ori nu acceptă niciuna". Dincolo de cazul în sine și de toate raportările similare la justiție, observația – tot un clișeu – este complet ilogică. Nu e obligatoriu și nici sănătos ca deciziile unei instituții (sau persoane) să fie tratate otova. Dacă sunt corecte, trebuie apreciate. Dar dacă sunt greșite ori absurde, de ce naiba să le apreciezi?
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
