Ceremonia de întronizare a noului episcop de Slobozia a atras numeroși politicieni (de la președintele Băsescu și până la cuplul Vadim-Becali) a căror prezență a fost legată, firește, de campania electorală – deși părea inspirată de duhul comparației. Nu-i puțin lucru să auzi cum i se cântă „Vrednic este!“ unui păstor de suflete local în timp ce ție ți se spune în fiecare zi că ești nevrednic și rău.
Altă viață! Ca o consolare, președintele Băsescu a fost invitat să-și rostească mulțumirile în amvon. În asistență, Gigi Becali a îngenuncheat minute în șir stabilind recordul politic național de evlavie. Așa s-a nimerit la noi: politicienii cu gura cea mai spurcată și care n-au nimic sfânt sunt și cei mai bisericoși. Ei umblă cu Biblia în buzunar și poartă cuvântul Domnului pe micile ecrane, pe stadioane, în tribunale și la cazinou. O fi vreun semn? Dacă da, e indescifrabil. Din asistența transpartinică a lipsit, surprinzător, dl Geoană care după ce și-a chemat partidul la luptă antiprezidențială și antiguvernamentală a dispărut din peisaj. Când lipsește, dl Geoană chiar devine interesant. Te gândești că e la vreun instructaj. În absența sa, premierul Boc a tăiat panglica programului „Prima casă“ unde băncile au răspuns pozitiv astfel că poate începe creditarea locuințelor de 60.000 de euro. Măcar de-ar reuși! Nu-i rău că guvernanții creditează și „prima casă“ pentru săraci după ce au creditat ani în șir prima vilă, primul castel, primul hotel, primul restaurant și primul palat pentru clienții personali. Așa că degeaba s-au ofensat avocații TV ai beneficiarilor când dl Băsescu a avertizat că „riscăm să devenim un popor de asistați“. De fapt, am și devenit. Și nu numai pentru că numărul săracilor asistați social a crescut – ci fiindcă bogații au fost și marii asistați de stat: averile lor provin în mare măsură din conturi de stat privatizate, din credite neperformante de la băncile ruinate, din întreprinderi și terenuri primite pe nimic, din iertări și paraiertări de datorii uriașe, legi, contracte și licitații cu dedicație, privatizări la preț mic și comision mare, manipulări ale Bursei etc. Așa că, mai încet cu pledoariile ultragiate ale asistenților asistaților: dacă marii oligarhi și moguli n-ar fi dependenți de „asistența“ binevoitoare a statului, ar mai lupta atât de aprig să-și impună propriii lideri? Practic, bătăliile nu se mai dau între partide și doctrine ci între marii asistați. Asistați și vă minunați! Restul e gargară.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
