Banii

Azi începe la Bruxelles cel mai important Consiliu European: e vorba de bani. Se discută bugetele pe viitorii șapte ani respectiv banii pe care-i vom avea pentru a traversa „furtuna economică aproape perfectă“ prognozată de Roubini zilele trecute. Probabil însă că dacă n-am fi în campanie electorală, subiectul ar fi rămas destul de indiferent pentru electorat întrucât până acum s-a dovedit că banii alocați de UE României (35 mld euro) au rămas la fel de virtuali precum cei de la Loto. Câștigă cam 10% din jucători. Cam atât am absorbit și noi. ?ê?£i atunci, vorba dlui Tăriceanu: „pe ce bază cerem fonduri suplimentare?“. Păi, d-aia, fiindcă e bine să ai bani puși deoparte. Ca să nu-i ia alții. În acest scop premierul Ponta a adoptat o atitudine agresivă punând veto pe masă: ne dați ori nu ne dați, 45 de miliarde și cârnați?
Președintele Băsescu în schimb a adoptat ideea negocierii: „e mai bine cu buget al UE decât fără buget, și câtă vreme nimeni nu depune veto mai există șansa unui compromis și a negocierii; când depui veto, ieși din negocieri și nu te mai caută nimeni“. Așadar, război sau pace? Din nefericire pentru România, liderii USL au demonstrat că-i percep pe liderii UE ca pe niște dușmani de la care e bine să smulgi cât mai mult, la care să te răstești, pe care să-i minți și să-i ameninți – în loc să-i considere aliați, membrii aceluiași club, egal îngrijorați și grijulii cu banii comuni, pe care să nu-i risipim aiurea pretinzând mai mult decât putem duce astfel ca aceștia să fie folosiți cât mai eficient pentru supraviețuirea tuturor. Se pare însă că, în confuzia pe care a cultivat-o propria sa propagandă, USL și-a pierdut capacitatea de a discerne între adversari și aliați. Oamenii aceștia nu mai sunt în stare să-și recunoască prietenii și sar la scandal când e clar că poți obține mai mult (vorba dulce mult aduce) prin negocieri unde veto-ul să fie ultimul argument și nu primul. Dar Ponta e fudul: „nu mă interesează ce-a spus Băsescu“ iar dl. Iliescu e imobilizat la cap: „Băsescu a avut ambiția să fie el moț la Bruxelles“. Dl. Iliescu are ambiția să fie coadă – și ține coada sus: la Academie, unde s-a dat startul unei noi Enciclopedii a României, se învârteau encioclopediștii Iliescu, Constantienscu și Roman, invitați să colaboreze la tratat. Ce-i drept, toți trei au ceva de savante de renume mondial amenințând UE: „o să vă judece colegii mei, academicienii“ și avertizând opoziția: „o să câștigați când o face Crinul meri și Sulfina, polimeri“.

Tia ?ê?£erbănescu