Bocnă

Ce mică-i lumea! În noul guvern Boc, al treilea din dinastia omonimă, întâlnim aceleași produse înghețate bocnă  (Berceanu, Videanu, Blaga și Udrea) a căror reclamă e departe de a stârni entuziasm dar care constituie sufletul comerțului. Nu e plăcut să vedem aceeași marfă în toate galantarele (inclusiv în supermarketurile PSD și PNL) dar ne-am obișnuit: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Din cei 17 membri ai cabinetului Boc 12 sunt totuși noi, respectiv patru de la UDMR, trei de la PD-L și cinci independenți – cu trei surprize: ex-liberalul Vlădescu la Finanțe, ex-pesedistul Oprea la Armată și ambasadorul Baconschi (Paris) la Externe. Cele trei surprize sunt manopera președintelui care și-ar fi dorit-o și pe a patra în persoana dlui Marian Sârbu (PSD) la Ministerul Muncii numai că dl Geoană a refuzat „cadoul otrăvit“ oferit „copilului“ solicitat spre adopție – care a stârnit îngrijorarea maternă a dnei Iliescu către celebrul ei soț: „ce l-o fi apucat pe copilul ăsta?“. În consecință, copilul a rămas la părinții naturali chiar dacă aceștia se află în pline scandaluri și bătăi. În ciuda criteriilor sale arbitrare (dl Baconschi la Externe în locul dlui  Bogdan Aurescu, Laszlo Borbely la Mediu în locul propriului ginere care știa domeniul și dl Kelemen Hunor la Cultură deși nu știe bine nici limba română), guvernul are o calitate incontestabilă: e imposibil de refuzat (altminteri se ajunge la anticipate) – drept care PSD și PNL au început să-l considere comestibil mușcând cu poftă din el și îndeosebi din dna Udrea, prezență apetisantă, dotată cu două ministere (Turism și Dezvoltare Regională). Iată că dl Băsescu a și învățat ceva din „lecția“ primită de la electorat, respectiv primele litere: le, Lenuța Udrea. Dacă alternativa anticipatelor salvează guvernul, alternativa
PSD-PNL cu dl  Antonescu premier îl face pe dl Boc o idee mai înalt. Firește, dl Geoană a deplâns faptul că președintele „a ratat ocazia reconcilierii“ refuzându-l pe dl Antonescu a cărui competență proverbială provine din faptul că cine nu muncește nu greșește și al cărui singur „principiu“ e ura față de dl Băsescu. Ce președinte și-ar nominaliza însă ca premier, adică principal colaborator, un dușman înverșunat care nici la consultările de la Cotroceni n-a renunțat la insulte? Abia dacă dl Băsescu și-ar fi nominalizat inamicul ne-am fi speriat: însemna că e masochist. Dar dacă tot colindă cu reconcilierea de ce nu s-au împăcat dnii Antonescu și Geoană cu propriul eșec?