Dezbaterea

Aveam și noi o tradiție: finala prezidențială – unde cei doi candidați se întâlneau într-un spațiu public (la TVR sau Parlament, cum a fost la ultimele alegeri) pentru confruntarea decisivă. Ei, și pe-asta a călcat-o Ponta în picioare nereușind să joace corect nici măcar pentru finală. A negociat unilateral cu patru televiziuni private, a stabilit de unul singur numărul întâlnirilor, temele și moderatorii după care l-a anunțat public pe Iohannis care sunt regulile stabilite de el însuși invitându-l să participe. Dacă vrea; dacă nu, se duce el singur, patru seri la rând să dezbată cu sine: cine sunt? ce vreau? unde mă duc? Nici nu se știe, de altfel, de ce-i trebuie lui Ponta patru dezbateri cu el însuși sau cu Iohannis. E prea mult. Ce om normal ar vrea să-l întâlnească pe Ponta patru seri la rând? O singură dezbatere era de-ajuns: avea dramatismul necesar unei finale naționale și nu aerul unui turneu manelist la patru nunți. Programul impus de Ponta l-a silit (așa cum s-a și dorit) pe Iohannis să refuze schimbarea regulilor în timpul jocului (specialitatea lui Ponta) și să propună revenirea la cutumă: o singură dezbatere într-un spațiu public (Universități, Parlament) cu accesul tuturor televiziunilor. Întâlnirea celor două staffuri, produsă după lansarea ofertelor, a eșuat. Dragnea n-a vrut decît cele patru ieșiri tv aranjate de Ponta (pe care ACL le-a considerat inacceptabile) – după care a acuzat: „Iohannis fuge de Ponta”. Sincer, multă lume fuge de Ponta. Dar la Iohannis nu e cazul: în interviul la Digi24 Iohannis s-a prezentat impecabil dovedind că n-are motive să se teamă de incontinența verbală și de incompetența universală a lui Ponta care știe din toate câte nimic – potrivindu-se cu D.D. pe care Dragnea l-a indicat ca „ofertă foarte serioasă de moderator”. Din tomberon. Crezând că rezolvă problemele de spațiu ale candidaților, dl. Băsescu a oferit Palatul Cotroceni – poate și în speranța de a reda finalei solemnitatea pierdută. Evident, Ponta a refuzat pe loc: ”nu apreciez oferta lui Băsescu care vrea să-l ajute pe Iohannis”. Cum îl ajută pontănace? Cel care a sărit să-l ajute, să-l laude și să-l susțină pe Ponta asociindu-l cu Piața Universității, a fost Emil Constantinescu. Jalnic! Mai ales că între timp candidatul lui servil Constantinescu a trecut în tabăra lui Iliescu, a mineriadelor cu papion, a competenței de carton și a corupției cu blazon. Penibil gestul lui Emil – dar nu surprinzător. Surpriza e că mii de oameni au ieșit în stradă solidarizându-se cu românii din diaspora cărora Ponta le-a furat dreptul la vot și cerând „depontaminarea României”. Pentru asta au la dispoziție un vot și două opțiuni clare: pro-Iohannis sau anti-Ponta.