Disparitii

Moartea neasteptata a lui Milosevici in celula sa din Haga, in toiul procesului in care era acuzat de crime impotriva umanitatii, a impartit, cum era de asteptat, opiniile – intre pareri de rau ca acesta a disparut fara a fi condamnat si pareri de rau ca tribunalul nu i-a permis sa-si trateze sanatatea la Moscova. Familia, avocatii si fidelii lui Milosevici n-au ezitat sa acuze Tribunalul de la Haga de crima impotriva celui acuzat de crime cerand ca necropsia sa se efectueze la Moscova – singura morga in care partizanii sai au incredere. Solicitarea le-a fost refuzata, si in consecinta Milosevici a scapat de verdictul de la Haga, dar se afla acum in fata judecatii lui Dumnezeu – adica alta instanta in care nu avea incredere. Politicienii occidentali cred insa ca moartea lui Milosevici incheie un capitol al trecutului, permitand Serbiei sa se gandeasca la viitor. Aceasta parere, mult prea optimista, nu numai ca simplifica excesiv relatiile dintre trecut si viitor, dar le reduce la absurdul unei singure persoane: nu intotdeauna moartea cuiva ingroapa problemele sau le reinvie in proportiile anticipate. Intamplarea a facut ca disparitia lui Milosevici sa coincida cu agitatia politica provocata la noi de intentia Consiliului National al Secuilor de a-si proclama autonomia teritoriala (in trei judete) in 15 martie. Dincolo de ciudatenia ca din cei 300 de secui din recensamantul din 2002 au rasarit rapid 10.000 de posibili participanti la manifestatia de autoclaustrare, intrebarea este cum de s-a ajuns la asemenea pretentii anacronice intr-o Romanie ce se apropie de integrarea in UE. Iata inca o dovada ca simpla trecere a timpului nu inseamna neaparat progres si evolutie. Consultandu-se cu figurile centrale reactivate de secera autonomiei si ciocanul nationalismului, dl Basescu a anuntat ca ar putea participa la manifestatia din Odorheiu Secuiesc – avertizand ca -statul roman va sti sa-si apere integritatea teritoriala cu mijloace legale si constitutionale-. Dar nu si coerente: autoritatile s-au repezit sa confiste ziarul secuiesc care publicase proclamatia de autonomie, dupa care au returnat tirajul confiscat – iar ministrul de externe Ungureanu a dat rau de tot in balbaiala. Dl Ungureanu s-a trezit declarand ca Romania este un -land federal al Austriei- pentru a explica ulterior ca s-a referit la investitiile austriece in economie. Desi masive, investitiile respective n-au salvat inteligenta dlui Ungureanu de la faliment. Daca cei care au resuscitat acum -secuii- pentru a ingrasa politicienii rudimentari in ajunul integrarii sunt aceiasi din 15 martie *90 – cum arata semnaturile -, inseamna ca autonomia -sistemului ticalosit- a devenit autopsia ratiunii.