Genul epistolar, reînviat cu ocazia bileţelului fatal al dlui Tăriceanu către dl Băsescu (fatal pentru destinatar, nu pentru expeditor, căci aşa funcţionează poşta la noi) s-a dezvoltat ajungând la scrisori în toată puterea – şi-n toată opoziţia. După ce s-a consultat cu partidele pe tema alegerilor europarlamentare, unde opoziţia a cerut amânarea acestora considerând mult mai importantă suspendarea preşedintelui, dl Tăriceanu a adresat -un apel ultim- celor doi autori de referendum cerându-le să -amâne chestiunile- şi ameninţându-i că în caz contrar îi declară -responsabili- de nerespectarea angajamentelor europene şi va lua -o măsură împotriva convingerilor mele: voi decide amânarea alegerilor-. Mă rog, n-ar fi prima oară. S-a mai întâmplat şi cu alegerile anticipate. Apelul premierului chiar dacă e nesincer, e raţional. Prioritare sunt alegerile pentru PE. Preşedintele a replicat aproape imediat printr-o scrisoare unde cere premierului şi celorlalţi lideri de partid -să nu accepte amânarea alegerilor din interese personale sau de partid-. Dl Geoană i-a şi răspuns, tot printr-o scrisoare, că preşedintele e vinovat de criza politică generală care trebuie musai lămurită întrucât alegerile pot avea loc numai -după ce aflăm cu toţii cine e mincinos, cine e şantajat şi cine e corupt-. Şi cum aflăm cine e mincinos, şantajat şi corupt din referendumul pentru suspendarea preşedintelui? Dl Geoană iar se face niznai: ba nu ştie câţi ofiţeri de securitate mai sunt în primul rând, ba nu ştie cine-s santajiştii şi corupţii. În condiţiile date, ar fi interesant de văzut cine e mai înţelept şi va renunţa la referendum lăsându-l pe celălalt în ofsaid? Cel mai avantajat în caz că renunţă ar fi dl Băsescu. Premierul s-ar vedea obligat să-şi respecte convingerile (ceea ce nu i-ar fi uşor) iar PSD ar rămâne cu -suspendarea- pe cap – după ce şi-a aruncat în aer şi organizaţia de Bucureşti alegându-l şef pe Vanghelie. Iată o alegere ce va rămâne în -almanahe-. Victoria lui Vanghelie a fost o bună ocazie pentru presa cu papion să-l includă între -băieţii răi-: Băsescu, Becali, Vanghelie. Ar reieşi că Iliescu, Vadim şi Voiculescu sunt băieţi buni. Mai ales de când au trecut în spatele dlui Tăriceanu. Buni băieţi, într-adevăr! Orice mineriadă, trădare şi manipulare se poate baza pe ei. Întrebarea e: cum naiba se mai deosebesc ei între ei? Când şi şefii lor au încurcat listele?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
