Excese

Se spunea că „hârtia suportă orice“. Ei bine, micul ecran suportă mult mai mult. A dovedit-o concursul de epitete și comparații complet disproporționate provocat de dispariția poetului Adrian Păunescu: „poet național“, „erou național“, „geniu“, „a fost ca un Dumnezeu pentru noi“, „cetățean de onoare al țării“, „un Leonardo da Vinci“. Până și slujba de înmormântare s-a transformat într-un miting naționalist-socialist (cu aplauze și fluierături) unde Vadim și-a deplâns „fratele geamăn“ și „fratele siamez“ (sic!) comparându-l cu Goga, Iorga, Hemingway, Whitman și Hugo pentru a-l declara apoi un poet sărac („a fost toată viața lui un om strâmtorat“) deși averea acestuia îl contrazice fățiș. Cui folosesc asemenea exagerări? Culmea e că în chiar momentul înhumării „fratelui său“, Vadim a comis un gest indecent scoțând limba. Probabil nu și-a dat seama ce face iar lipsa de control l-a trădat din nou. În fine dacă PRM și PSD au fost ocupate cu funeraliile poetului unde încercau să-și atragă simpatia miilor de participanți, guvernul „mort-copt“ (cum i-a zis dl Băsescu) trăia clipe de coșmar: are trei legi restante în acordul cu FMI, o lege restantă în relația cu UDMR (legea Educației) și nenumărate datorii către firmele străine asupra cărora i-au atras atenția atât FMI cât și dna Merkel și ambasadorul SUA. Dintre toate restanțele, legea Educației e prima de care depinde supraviețuirea guvernului. Președintele Băsescu speră să găsească în motivația C.C. un motiv pentru „continuarea asumării răspunderii“. Cum? Asta-i bună. Cum să găsești într-o motivație de neconstituționalitate ceva care s-o infirme? Cum să transformi nu în da? Prin ce falsificări? Și dna Raluca Turcan a negat evidența: „ideea că PDL are un cartof politic fierbinte e greșită“. Așa e, n-are unul, are cel puțin patru cartofi fierbinți. Orice cartofor și-ar da seama. De aceea și dl Antonescu s-a arătat „dispus“ să discute cu UDMR despre o nouă majoritate în timp ce guvernatorul Isărescu s-a arătat indispus: „am înțeles prin firma mea că nu e ușor să faci afaceri în sens pozitiv în România“. În sens negativ, merge mult mai ușor. Așa că dl Isărescu nu e tentat nici de președinția țării, nici de postul de premier ci preferă BNR și podgoriile sale unde „să fac vin“. Deocamdată, dl Isărescu s-a făcut oțet și ne dă vești proaste despre vin: vin scumpirile și noi austerități și la anul. Cică abia în 2012 ne revenim. Mersi! Știam și noi că 2012 e an electoral. Tia Serbanescu