De când și-au luat guvern decomandat, cele două partide locatare la Palatul Victoria se pândesc reciproc să nu cumva vreun chiriaș să depășească pragul celuilalt. Așa s-a întâmplat când generalul Oprea, dezertat din PSD, a fost propus de PD-L într-o comisie parlamentară: social-democrații s-au enervat iar PD-L a renunțat și l-a schimbat.
Ce le-o fi trebuit? În aceeași zi președintele Băsescu le-a atras atenția că au cel puțin doi intruși: „deja avem doi secretari de stat care sunt subiect de dezbatere, cu legături în zona petrolieră“. Cei doi par a fi Bădulescu de la Mediu și Mărăcineanu de la Resurse Minerale, citați în celebrul caz Sterling unde ne-au dispărut hidrocarburile din Marea Neagră. Sincer vorbind, dacă am avea doar doi secretari de stat „la nivel de controversă“ (cum zicea dl Băsescu), ar fi grozav! Avem însă destui miniștri peste nivelul de controversă. Dar cine nu e? Orice politician versat este și controversat. Președintele a cerut guvernului să găsească o soluție în contractul Sterling „chiar dacă ar fi nevoie să trecem printr-o dispută juridică“. Disputa juridică a și început: fostul premier Tăriceanu a anunțat că-l dă în judecată pe dl Boc pentru „calomniile și minciunile de cea mai joasă speță“ vehiculate în legătură cu rolul său în această afacere – pe care dl Tăriceanu a prezentat-o pe larg fără să aducă însă nimic nou, în afară de propria iritare. Dl Tăriceanu n-a spus nimic din ceea ce nu știam deja din presă – iar istoria acestui tun nu-l exclude deloc oricât s-ar zburli acuzând „o diversiune făcută numai și numai pentru a distrage atenția opiniei publice de la incompetența actualei guvernări“ și „o tactică diversionistă împotriva adversarilor politici“. Cunoaștem! Cum e cineva prins cu mâța-n sac, cum devine victima politică a unei diversiuni menite să ne distragă atenția de la altceva. Este imnul controversaților (de două decenii încoace) – între care dl Băsescu i-a inclus și pe mogulii din mass-media care duc o politică „de discreditare deliberată a autorităților statului“. Aici ar fi două amendamente: primul ar fi că autoritățile statului se discreditează deliberat singure și fără contenire – iar al doilea ar fi că mogulii și oligarhii consideră deja că „statul sunt ei“ și prin urmare creditează și discreditează pe cine vor. Nici asta n-ar fi chiar ultima catastrofă – dacă ar fi mai deștepți și mai bine intenționați. Tragedia este că indivizii ăștia își urăsc țara fiindcă tot e mai bogată decât ei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
