Întâlnirea

Deși prezența la vot a fost mai slabă ca altădată iar diferența dintre învins și învingător a fost sub un procent, protagoniștii prezidențialelor americane au fost la înălțime iar discursul învinsului Romney, o adevărată lecție de eleganță. „Mă rog pentru președinte“ pentru ca mandatul său să fie un succes, a declarat Romney mulțumind echipei sale și complimentându-și soția: „ar fi fost o primă doamnă minunată“. Obama a făcut același lucru („Michelle, te iubesc mai mult ca niciodată“) precizând că „mă voi așeza la masă cu Romney pentru a discuta cum putem lucra împreună“. Ce-i al lor, e-al lor: americanii ăștia știu când să separe „love you“, „sorry“, „fuck you“ și când să le amestece. Întâmplarea a făcut ca în aceeași zi să aibă loc întâlnirea dintre președintele Băsescu și premierul Ponta (prima după puci) „în cadrul consultării cu guvernul“, după cum preciza comunicatul președinției. Cum dl. Ponta consideră că „guvernul sunt eu“, s-a dus la Cotroceni însoțit doar de un consilier deși temele abordate impuneau prezența miniștrilor de finanțe, economie, justiție și afaceri europene. Având în vedere antecedentele și mai iminentele alegeri, toată lumea se aștepta la un război al declarațiilor. Spre surpriza (și dezamăgirea) presei, cele două părți au făcut declarații conciliante. Comunicatul președinției evocă „o viziune comună“ privind un nou acord cu FMI iar premierul a apreciat că „discuțiile au fost serioase, tehnice și instituționale“ precizând că-și dorește o astfel de colaborare „până la alegeri și după alegeri“. Să vedem cât durează. Dacă dl. Ponta mai vorbește despre coabitare cu președintele, Antenele o să-l facă băsist și agent al lui Băsescu în USL. ?ê?£i cei care se așteptau ca dl. Băsescu să ia guvernul la refec au fost dezamăgiți. Cum adică, „viziune comună“ cu Ponta? Hai, că nu mai are niciun haz! Probabil însă că dl. Băsescu s-a cam săturat de suspendări. Cert este că dl. Ponta și-a făcut un bilanț roz-bombon al celor șase luni de rateuri iar protestele fermierilor – în fața cărora se așeza altădată incitând la luptă – au fost tratate cu gaze lacrimogene. Gazele ilariante sunt pentru putere: dl. Marga, filozoful proletar care a descoperit caloriferul preistoric din Banat, a lansat un „apel către creatori“ ca după ce ICR „s-a defeudalizat“ și „s-a eliberat“ de sub autonomia Valorilor, să contribuie la realizarea epopeii naționale. Un fel de „Cântarea României“. Asta-i tot ce ne așteaptă: România strâmbă, nu România dreaptă.

Tia ?ê?£erbănescu