Lepădări

De bine ce-a susținut că nu-i va abandona pe bucureștenii care l-au ales primar general, dl Oprescu și-a lansat candidatura la președinția României ca „independent“ de partide, de politică, de doctrine – și chiar împotriva lor („să spargem gașca!“) propunând vindecarea țării prin mijloace strict medicale: „România are nevoie de diagnostic și de tratament“.
Comentatorii i-au reproșat imediat că, după ce a descris starea critică a bolnavei, dr. Oprescu n-a indicat nicio rețetă, nicio soluție, niciun proiect. Dl Oprescu a fost sincer: n-a spus ce va face – pentru că nu va face nimic, lucru demonstrat și la Capitală. De ce să se complice? Să propună o autostradă suspendată peste țară, cu coborâri în marile orașe? Ca să râdă Vanghelie de el? Cumulând și îngroșând în mod caricatural (și adesea grețos) defectele celorlalți candidați (populism gros, vulgaritate accentuată, gargară totală, insuficiență instituțională și autism social), dl Oprescu își pune în încurcătură contracandidații oferindu-le apogeul propriilor hibe și obligându-i să se confrunte cu ele. Cine pierde și cine câștigă din apariția sa în competiție? Primul păgubit este dl Geoană de partidul căruia dl Oprescu s-a lepădat – păstrând drojdia (Cozmâncă, Solcanu). Nu e prima lepădătură de politică din ultima vreme. Toți candidații se dau apolitici, apolinici și atipici. Cel mai avantajat de redistribuirea procentelor de stânga între dnii Geoană și Oprescu este liberalul Crin Antonescu. De altfel, dl Iorgulescu a recunoscut că „Sorin l-a ajutat pe Crin să ajungă senator după ce și Crin l-a ajutat pe Sorin să ajungă primar“. Poftim! Credeam că dl Antonescu are mai mult discernământ. O fi fost atracția vidului – sau tot ideea dlui Patriciu (ca și guvernul de tehnocrați și diminuarea rolului statului)? Beneficiar indirect a fost considerat și dl Băsescu – din pricină că dl Oprescu l-ar bloca pe dl Geoană, principalul său adversar în afară de criză, firește. La acest capitol media a sesizat „răzgândirea“ dlui Băsescu în privința crizei („nici eu, nici BNR și nici guvernul nu ne-am propus scoaterea crizei din țară“) pe care o declara „singurul său adversar“. S-ar spune că miss criza e singurul adversar pe care dl Băsescu nu și-a propus să-l scoată din funcție. Președintele este infidel și dușmanilor: criza nu e deloc singurul său adversar, așa cum i-a jurat acum câteva luni. Are atât de mulți încât e un miracol că reușește să-i unească pe toți. Și se zice că dezbină!