Luna plina

Cu o luna si ceva inaintea Raportului Comisiei Europene, dl Nastase s-a dus la Bruxelles sa vada daca e rost sa obtinem statutul de economie de piata functionala. Vestea buna e ca UE sprijina incheierea negocierilor de aderare a Romaniei la UE in 2004 – ceea ce nu era un secret. Problema nu era la Bruxelles, ci la Bucuresti. Aici guvernul are de trecut -o perioada cruciala- (cum i-a zis dl Prodi) in care are de dat -semnale- convingatoare in nu mai putin de opt cazuri. Numai cand le enumeri ti se face rau: privatizari la BCR, Tractorul, Roman, ARO Campulung, doua unitati de distributie a energiei electrice (Dobrogea si Banat), restructurarea SNCFR, debut de privatizare la Petrom, bugetul pe 2004 si incheierea negocierilor cu FMI. -E dificil, dar nu imposibil- – a recunoscut si comisarul Verheugen. Din cele opt obiective citate, guvernul abia daca are semnal pentru cateva zone – si acelea cu intreruperi si interceptari. De, a cantat si a dansat toata vara ca greierele iar acum il furnica pe la incheieturi. Probabil insa ca va incepe un galop de anunturi care mai de care mai spectaculoase – cu transmisiuni directe din Tractor, din ARO, din poarta BCR si din vagoane CFR cu Catalin Radu Tanase, Mile Carpenisan, Adelin Petrisor si alti corespondenti de razboi – pentru a convinge Europa ca guvernul Nastase face intr-o luna cat el insusi in trei ani. Cand e luna plina insa, organismul guvernamental sufera perturbari: dna Puwak tocmai a primit coordonarea altor fonduri europene menite s-o salte deasupra oricaror banuieli (la noi banuielile se situeaza sub un milion de dolari), asa cum in plin scandal de plagiat Beuran, un alt medic (generalul Mihai Gheorghe), surprins cu copiuta (dupa lucrari americane), a devenit profesor universitar. In fond, orice infractiune merita a doua sansa. In paralel, a continuat operatiunea de salvare a ministrului Beuran, considerat victima -unei diversiuni- fiindca a deranjat mafia halatelor albe. Dincolo de faptul ca diversiunea cea mai mare este ca statul insusi a luat in doi ani 20.000 de miliarde din buzunarul Sanatatii, trebuie spus totusi ca o mafie nu spala pe alta. Faptul ca exista directori de spitale care si-au patat halatele cu sangele bolnavilor abandonati – cazul cel mai citat in aceste zile este al dr. senator PSD Bradisteanu – nu scuza nici deturnarea banilor din Sanatate si nici furtisagul dlui Beuran. Dimpotriva, completeaza tabloul mizeriei din Sanatate: minti bolnave in sistem degenerat. Increzator in bubele sistemului, fostul sef al PSD si prefect de Alba, dl Ioan Rus, recent destituit, a revenit brusc la prezidiu declarandu-se in continuare sef intrucat destituirea sa n-a fost statutara – mai ales ca-si semnase demisia cu data 20 august 2004. Asta-i Rusul: il dai afara pe usa, intra pe geam. Sacait, dl Miron Mitrea l-a amenintat cu excluderea amintindu-i ca -e mai greu sa faci politica cu tulnice si alte instrumente din acestea muzicale-. Gresit! In politica moderna, chitara bate tulnicul, gura bate toba. Au dovedit-o premierul (la PRO TV) cantand -gaseste-mi un loc in inima ta- si presedintele (in Kazahstan) cantand: -ce-a fost verde s-a uscat- – desi istoria a dovedit ca uneori ce-a fost verde s-a copt si a devenit rosu iar apoi (in democratie) bleu-jandarm. Gandind liber (ma rog!), PRO TV ne-a prezentat totusi un roman biruitor din America, dl Tabacaru, care -daca nu castiga 10.000 de dolari intr-o zi, nu stie de ce s-a mai sculat-. Ei, poftim! Si noi dormeam, domnule!