Mândrie

Prima zi națională a României ca membră a UE s-a învârtit – cel puțin în spațiul mediatic – în jurul "mândriei de a fi român", ilustrată, proclamată și declamată pe toate micile ecrane. Adevărul e că partea asta cu "mândria" sună cam abuziv mai ales în gura politicienilor care astupă cu ea golurile din propria activitate. Mândria de a fi român (ca și când ar avea cineva vreun merit că este de o anume etnie) pare un leac bun pentru toate bolile societății. Numai că mândria asta nu ține de foame – și nici loc de competență. De ce mândrie? De ce umilință? Normal nu se poate? Adică, vorba lui Arghezi, "și fără umilință și fără de mândrie"? Parada mândriei noastre militare a reușit totuși anul acesta să-i aducă în fața tancurilor și pe dl Băsescu și pe dl Tăriceanu care, deși s-au ignorat, măcar au fost la aceeași manifestare oficială. Nu de alta dar cu o seară înainte premierul Tăriceanu și președintele Camerei, dl Bogdan Olteanu, lipsiseră de la recepția oficială de la Cotroceni făcându-te să te întrebi dacă nu cumva au altă zi națională, altă președinție și alt președinte. De altfel premierul Tăriceanu afișează o "mândrie" ciudată și o insubordonare stranie și față de instituțiile UE. Chiar în zilele festive, Guvernul, care a primit al doilea avertisment al CE la adresa discriminării din taxa de primă înmatriculare a mașinilor second-hand din Europa, a ripostat cu mândrie proletară că-și apără astfel mediul, râul, ramul și neamul. Și mai ales importurile de mașini noi ale firmei dlui Tăriceanu. Căci pentru mediu nu s-a alocat de la buget niciun procent în plus și nu s-a făcut nimic în afara unor noi defrișări de parcuri și păduri pentru ca noi vile somptuoase să poată să încapă fudulia de a fi români a unor țoape din ce în ce mai agresive. Președintele Băsescu, care tocmai primise o pereche de mănuși de la campionul de box Bute, apreciase imediat utilitatea cadoului: "sunt bune pentru lupta politică". Au fost! Acum nu se mai lovește cu mănuși. Mănușile se mai purtau prin '96 când dl Constantinescu îl făcea K.O. pe dl Iliescu întrebându-l "credeți în Dumnezeu, domnule președinte?" Astăzi, dnii Constantinescu și Iliescu ies atât de des împreună încât îți vine să-l întrebi pe dl Constantinescu: credeți în tovarășul Iliescu? Cel mai apropiat colaborator al dlui Iliescu rămâne totuși Miron Cozma, care tocmai a ieșit din închisoare. Bine măcar că a ieșit după alegeri, altminteri nenorocitul ăsta candida și el pentru PE.