Trecând cu atâta ușurință de la bal (țopăieli, pupături, mulțumiri ca la premiul Oscar tatălui care e în ceruri și mamei de pe pământ, șampanie și alegeri fericite) la spital (umblând pe la CC cu două cutii de nereguli electorale ca analgezice la durerea pierderii celui mai drag post), dl Geoană a reușit să piardă alegerile încă o dată. În ipoteza absurdă (propusă de dl Geoană în stilul care l-a consacrat) că s-ar relua turul doi al alegerilor (de ce nu și turul I, dacă-i pe nereguli?), probabil că liderul PSD n-ar mai intra nici în finală. Și totuși, situația creată de PSD în ultimele luni când a lăsat țara fără guvern și fără banii de la FMI iar acum contestă alegerea președintelui nu este unicat: seamănă izbitor cu situația de la Chișinău unde comuniștii lui Voronin își blochează țara împiedicând alegerea unui alt președinte, cerând dizolvarea parlamentului și alt rând de alegeri anticipate. Același stil: dacă nu suntem noi la putere, să se aleagă praful! Nici noi – dar nici ei! De unde se vede că oriunde s-ar afla comuniștii seamănă între ei și că n-au nimic sfânt în afară de propria putere. S-au dus cele „treizeci de secunde“ în care dl Geoană promitea că „rezolvă“ problema guvernului Negoiță pe care l-a lăsat de izbeliște dincolo de toate termenele constituționale. PSD nu i-a iertat nici pe românii din străinătate pe care i-a insultat acuzându-i de fraudă. După capul dlui Geoană (unde cam suflă Vîntu), aceștia sunt buni când trimit miliarde de euro în țară dar nu sunt buni când votează cu Băsescu. Poate că ar trebui un decret prin care să se precizeze că singurele voturi valabile sunt cele pentru PSD. În toiul scandalului, președintele Băsescu a făcut apel la calm, „reconciliere în interiorul clasei politice“ și întoarcerea la „priorități“. Chestiunea e că „reconcilierea“ s-a produs deja între PSD și PNL pe „prioritățile“ Grivco. Așa că Antonescu n-a mai demisionat după înfrângere cum promisese deși a pierdut alegerile de două ori: o dată în turul I și a doua oară cu Geoană în turul II. Drept care Antonescu a respins țâfnos invitația dlui Băsescu la o guvernare de dreapta: „întâi ar trebui să aflu dacă sunt sau nu ciuruit“ (nu și-a dat seama singur?) iar Orban a refuzat și el intrarea „într-un guvern marionetă al lui Băsescu“. Dânșii nu vor să fie decât marioneta lui Geoană care e marioneta lui Vanghelie care e marioneta lui Hrebe… Chestie de orgoliu liberal: de ce să fie o simplă marionetă și nu marioneta marionetelor?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
