Oul

Nici n-a sosit bine din SUA de unde declara că le-a promis celor care-i cereau ca politica să nu se mai amestece în justiție că justiția nu se va amesteca în politică (o mică inversiune semnificativă și periculoasă), că premierul Ponta s-a amestecat din nou unde nu trebuie acuzând CCR că „încurarajează evaziunea fiscală“ și „a dat o lovitură guvernelor care încearcă să aibă venituri mai mari la buget“. Lovitura aparținea însă guvernului: OUG prevedea închiderea automată a instituțiilor audio-vizuale intrate în insolvență. ?ê?£i era o lovitură mortală. Discriminarea, neconstituționalitatea și absurdul economic erau atât de evidente încât CCR nici n-avea cum să constate altceva decât „neconstituționalitatea“ OUG. Faptul că după ce-a produs o ordonanță neconstituțională, premierul se mai și supără pe cei care constată eroarea acuzându-i că țin cu evaziunea, e de-a dreptul stupefiant. Cât despre evaziunea fiscală, ea e atât de puternică și multilateral dezvoltată că n-are nevoie de CCR. Are proprii procurori, judecători, senatori, consilieri, miniștri, polițiști și vedete – are adică tot ce-i trebuie pentru a duce o viață fericită și plină. De altfel, are o cifră de afaceri pe care bugetul dlui Ponta ar putea fi invidios. Chiar dacă e zgâlțâită din când în când, evaziunea fiscală (Eva. F.) se redresează rapid. Ultimul exemplu, cel cu carnea de pui e grăitor pentru evaziunea aviară. Cine s-a speriat auzind de milioanele de euro zburate pe aripile puilor de Crevedia sau Călărași, s-a pripit. Eva. F. era doar păcatul primordial. Potrivit ideii că orice evaziune e năsănătoasă în sine, producătorii de evaziune au furnizat pui stricați mai multor magazine. Pulpe cu două culpe: și fără acte și pline de salmonella și excremente de șoareci. Hotărât lucru, puii ăștia n-au fost deloc cuminți. Ca Puiu Popoviciu. ?ê?£i pentru că lucrurile rele sunt trei, s-a aflat că banii rezultați plecau în Liban sau în alte clocitoare de teroriști. Un cumul de funcții pe cap de pui de-a dreptul năucitor. Când te uiți la biata creatură vânătă și fadă, n-ai zice că e un produs atât de performant: face trei lucruri deodată și toate periculoase. O adevărată armă chimică. Evazioniștii ăștia trebuie distruși de mici: de când sunt ouă. Orice omletă devine astfel un act patriotic de destructurare a bandelor de evazioniști și chiar un act poetic – căci fiecare ou („palat de nuntă și cavou“) a devenit dogmatic: „e dat acestui trist norod și oul sterp ca de mâncare“. Întrebare: ce-a fost întâi, oul sau evaziunea?

Tia ?ê?£erbănescu