Parada

Guvernul e pe cale să obțină acceptul FMI pentru amânarea legii salarizării unice bugetare până după alegeri realizând astfel încă o sacrificare a reformei și încă un eșec în fața crizei. Proastă mișcare! Cu salarizarea haotică actuală, guvernul riscă să intre în faliment la anul. Și-așa se împrumută pentru a achita pensiile și salariile.
Dar nimeni nu se gândește la anul viitor ci doar la alegerile prezidențiale unde un scenariu recent prevede intrarea în cursă a premierului Boc din partea PD-L în cazul că dl Băsescu nu mai candidează sau candidează ca independent. Ce prostie! Dl Boc n-are șanse să intre în turul II – este anticandidatul tipic – iar dl Băsescu în chip de independent riscă să pară că folosește second hand echipamentul ieftin purtat de dl Oprescu la Capitală. Alt scenariu pretinde că dnii Geoană și Antonescu s-ar retrage lăsând locul unui candidat comun al PSD și PNL. Ideea unui candidat hermafrodit i s-a părut dlui Geoană o glumă: „vine un candidat din cer să candideze la PSD și PNL împreună, asta chiar că e bună“. Nu e bună deloc, e chiar nebună dar tocmai de aceea e posibil să fi trecut prin capul unor moguli care caută cu disperare bomba în stare să-i scape de dl Băsescu. Deși bătălia decisivă n-a început încă, primele victime au și fost declarate – pe propria răspundere. Dna Elena Udrea, aflată în anchetă parlamentară, se consideră „victima celui mai puternic atac mediatic de la revoluție încoace“ – de parcă dânsa ar fi Coposu, Rațiu și Piața Universității la un loc. Proaspăt numit director antiprezidențial la „Cotidianul“, Cornel Nistorescu consideră că toți cei care-l critică sunt „profesioniști ai serviciilor secrete“ conduși de la Cotroceni. Prin simetrie, rezultă că și criticile lui Nistorescu sunt comandate. Primarul Mazăre acuză și el „slugile lui Băsescu de la ANI“ că „s-au repezit ca uliii să-mi caute chiloții din 2003“ – când dezechilibratul personaj încă nu îmbrăcase uniforma de ofițer nazist peste budigăi. Parada victimelor începe să fie enervantă. Unde s-a pomenit ca victimele securității și ale președinților să fie miniștri, primari, directori – și putred de bogate? Dimpotrivă, victimele politice și ale securității au rămas sărace și marginalizate. Averea zdravănă e un prim indiciu (dar sigur) că nu avem de-a face cu o victimă. Dintr-un motiv simplu: în spatele fiecărei afaceri de succes se află un securist – iar în fața ei, un politician. Să le urăm succes în luptă. Să câștige învingătorul!