Pasi

Anunţata moţiune de cenzură a PSD a răpit liniştea şi, în bună măsură, raţiunea – atât expeditorilor săi de la Bran cât şi destinatarilor din Palatul Victoria. Aflat la un moment dat la Zalău, dl Geoană s-a trezit visând cu voce tare: -doresc să fiu prim-ministru-. Dorinţa dlui Geoană, exprimată cu acea naivitate infantilă specifică preşcolarilor care declară ce vor să se facă atunci când se fac mari, n-a înduioşat pe nimeni, afară, poate, de părinţii sau copiii săi. Una e dorinţa, alta e putinţa. Şi cum dorinţa dlui Geoană ţine de putinţa dlui Băsescu de a-l numi şi de putirinţa Parlamentului de a trânti Guvernul, s-ar putea ca -premierul- care va cădea în propria-i moţiune să fie el însuşi. De ce s-o fi crezând dl Geoană – doritor ca o femeie şi viclean ca un copil (vorba poetului) – bun de premier nu se ştie. Dac-ar conduce şi guvernul cum conduce PSD şi l-ar înjumătăţi într-un an, ar mai fi o sfârâială! Dar ce-o fi crezut? Că e suficient să-şi pună o dorinţă, să scuipe în sân şi, gata, vine peştişorul de aur şi i-o îndeplineşte? Singurul speriat de moţiunea de la Bran a fost biministrul Vosganian care a reacţionat ca Stan – aruncând cu pensiile după ea. Conform dlui Vosganian, dacă pică guvernul, pică şi mărirea pensiilor. Partitura dlui Vosganian sună cunoscut nostalgicilor: săriţi, voi oropsiţi ai sorţii, voi osândiţi la foame, sus, pensionari din toată ţara, uniţi-vă şi apăraţi guvernul. Mult mai relaxat, premierul a privit de sus moţiunea considerând că dl Geoană -încearcă marea cu degetul- iar PSD -e în stare să gândească o mişcare dar nu şi pasul doi şi trei-. Ce coincidenţă! Şi dl Geoană susţine că -guvernul nu vede doi paşi înaintea sa-. Dacă dnii Tăriceanu şi Geoană nu se potrivesc la pasul doi, pas de mai înţelege ce se întâmplă în guvern unde premierul nu mai pricepe ce spune ministrul Remeş, pe care l-a repezit în public: -ascultându-te şi luând mot-a-mot ce-ai spus, eu aş fi înţeles de-a-ndaratelea-. Premierul a tradus apoi frazele -eliptice- ale ministrului agriculturii îndreptând acuzaţiile privind lipsa de absorbţie a fondurilor UE, de-a-ndaratelea, spre fostul ministru Flutur -care era ocupat şi plecat cu curca la raze-. Cu curca la raze! Ce limbaj clar are premierul! Cu-cu-ru-cu-cu, una paloma blanca, un Fluture pe lampă, zero fonduri UE, cine-a pus rahat pe clanţă? Faptul că liderii noştri vorbesc cu furca şi gândesc cu portofelul s-ar putea să fie şi din cauza consilierilor. S-ar zice că şi-au luat atâţia consilieri (care mai de care mai străini şi mai scumpi) tocmai pentru a fi scutiţi să mai gândească, lucru care se vede imediat atunci când vorbesc singuri dar nu înţeleg nici ei ce spun.