Planul B

Și în noua ei componență Curtea Constituțională s-a dovedit sub propria competență: a considerat neconstituțională tăierea pensiilor cu 15%, ceea ce e adevărat, dar a scos pensiile magistraților de la recalcularea pensiilor special amenajate pentru diverse categorii privilegiate – ceea ce este neconstituțional. Cine-mparte, parte-și face! Dar asta nu mai e justiție. Judecătorul Predescu a explicat diferența: „statutul magistraților e constituțional“, celelalte sunt doar „legale“ – dar n-a nimerit-o: în Constituție sunt definite toate categoriile de contribuabili, de la președinte și până la toți cetățenii care „sunt egali în fața legii“. Verdictul amestecat al CC a silit guvernul să apeleze la „planul B“ pentru a păstra acordul cu FMI și banii aferenți. Roata de rezervă s-a dovedit a fi creșterea TVA de la 19% la 24% adică o taxare generală, zilnică, la fiecare cumpărătură, a tuturor. Soluția B n-a fericit pe nimeni: din lac în puț, vorba ceea. Primul „dezamăgit“ s-a declarat chiar ministrul de finanțe Vlădescu: „creșterea TVA nu e un lucru bun și o facem de nevoie“. Doar cota unică a scăpat și de planul A și de planul B, dar ambele planuri au trezit suspiciunea dlui Ponta: „am senzația că a fost o păcăleală cu pensiile, cu Curtea Constituțională și că mărirea TVA s-ar fi făcut oricum“. Adică dl Băsescu a aruncat pe piață întâi mărirea TVA și a CU și apoi tăierea pensiilor și salariilor pentru a îngrozi lumea și a face inevitabilă combinația între tăierea salariilor și mărirea TVA. Scenariul e cam prea sofisticat pentru dl Băsescu și mai ales pentru FMI. O fi dl Băsescu președinte-jucător și chiar trișor dar e greu de crezut că se băga singur sub satârul pensiilor devenind persona non grata pe tot teritoriul bugetar al țării – și în întreg spațiul de emisie TV. Vorba dlui Vlădescu: „e foarte ușor să inventezi planuri“. Când nimic nu ai a spune: „păi, nu-i treaba mea ca opoziție să vin cu soluții, e treaba puterii, că ea e la manete“ – a zis liberalul Iorgulescu aflat la frână.  Dincolo de aceste dispute, scenariul real al crizei unde pensiile scapă de tăiere pentru a pieri de TVA (Taxa pe Viitorul Apropiat) rămâne sumbru iar dl Pambuccian ne-a prezis o moarte lentă: „o să murim încet ca broasca în oală care nu știe că e fiartă; nu numai noi ci și Europa și America“. Chiar așa, nu mai există viață după criză? Vasăzică, scapă numai Asia, Africa, Australia și Antarctida. Ăsta o fi planul A sau planul B? Apocalipsa sau Balamucul? Tia Serbanescu