Provocarea

De când preşedintele Băsescu le-a aruncat mănuşa -artizanilor politici ai suspendării- invitându-i -în faţa electoratului- la alegeri prezidenţiale anticipate – prin demisia sa, în caz că Parlamentul îi votează suspendarea din funcţie – aceştia ezită zilnic s-o ridice preferând s-o considere -o cacealma-, -o diversiune- şi -o manevră politicianistă-. Adevărul este că artizanii şi partizanii suspendării n-au candidaţi capabili să ajungă în turul doi – nici măcar cu gândul – aşa încât scenariile lor se opriseră doar la prima -lecţie- – suspendare, referendum – după care preşedintele revenea spăşit de la reeducare şi intra în -cutiuţa- (cum îi zicea dl Geoană) Constituţiei. Cutiuţă care, pe vremea dlui Iliescu, era ditamai piramida cu trei mandate. Provocarea dlui Băsescu, lansată tocmai când noua coaliţie îşi savura restauraţia, i-a luat cam din oală pe adversarii săi. Prima reacţie a fost acuzaţia că dl Băsescu profită de ultimul moment favorabil înainte de a-şi epuiza capitalul politic şi forţează un al doilea mandat iar a doua reacţie a fost că, de fapt, vrea doar să-i sperie şi nu va demisiona. Pentru adeversarii săi, ar fi mai bine să nu-l pună la încercare. Mai mult ca sigur s-ar trezi cu demisia, alegerile şi cu un nou mandat al dlui Băsescu – şi atunci să te-aţii coabitare cu năbădăi până-n 2012. Pe când aşa, până-n 2009 aveau o speranţă să-şi facă un candidat. Dându-şi seama că riscă să piardă nu numai în faţa dlui Băsescu ci şi în faţa lui Becali (cel mai probabil finalist, conform sondajelor), artizanii suspendării l-au mandatat (conform presei) pe veşnicul Hrebenciuc să repete figura de la votarea cabinetului doi Tăriceanu şi să asigure voturile necesare pentru suspendarea suspendării. Cel mai supărat de perspectiva alegerilor a fost însă premierul. A scăpat de europarlamentare ca să dea de prezidenţiale? Dl Tăriceanu l-a acuzat, aşadar, pe dl Băsescu de -disperarea de a-şi păstra scaunul- ameninţându-l că -a venit momentul să plătească pentru atitudinea sa-. Interesant! Se vede că disperarea de a-şi păstra seifurile neatinse de Justiţie e aşa de mare încât băieţii deştepţi când vorbesc nu gândesc. Cum e disperat să-şi păstreze scaunul cineva care-l scoate la concurs? Şi care renunţă, totuşi, la doi ani şi jumătate din mandat? Ca să arate că nu glumeşte, dl Băsescu a pornit-o prin ţară, la biserici şi prin pieţe asigurând populaţia că -ori de câte ori o să mă întreb dacă sunt ceea ce aşteptaţi, o să mă întorc la popor-. Ar fi bine să mai înveţe şi singur răspunsurile, că de-aia a fost ales preşedinte – nu ca să meargă la popor ca la ghicitoare, să i le citească în palmă.