Rețete

Emisiunile specializate în meteorologia sentimentală semnalau că „dragostea plutește în aer“ cu câteva zile înainte de Valentine’s Day provocând chiar și divorțuri din dragoste. Pentru altcineva. Dragostea pentru bani (arghirofilia’s day) ori pentru funcții politice (dies irae) plutește în aer zi de zi, durează mult mai mult decât o cină romantică la Paris și e mult mai rentabilă. Spre exemplu, președinția Fondului Proprietatea asigură îndrăgostitului 13.000 de euro lunar bașca nenumărate ore de neuitat în câteva C.A. răsplătite cu mii de euro bucata. Ministrul de finanțe Vlădescu, mare crai la viața lui, a cucerit câteva prezențe agreabile la Fond și C.A. care l-au îmbogățit intensiv atât spiritual cât și material. Tocmai când te mirai cum pot unele persoane să încaseze atâția bani fără să se întrebe dacă-i merită (poate doar fiindcă au descoperit leacul sărăciei: o funcție înaltă la stat), dna Lulache, fosta șefă a Fondului (despăgubită cu sute de mii de euro pentru că a cedat locul dlui Ionuț Popescu care a devenit astfel extrem de scump), ne-a lămurit cum e treaba: „în SUA aș fi câștigat  milioane, nu sute de mii… eu mi-am dovedit apartenența la o anumită lume lucrând 15 ani în managementul privat“. Iată formula magică: apartenența la o anumită lume! De aici decurge și tupeul de a te compara unilateral cu SUA când restul lumii n-are lefurile din America. Prezența în minimum două Consilii de Administrație rămâne (de două decenii) rețeta și definiția perfectă a reformei: CA, CA. Până și senatorul Cătălin Voicu, cercetat pentru trafic de influență în justiție, a invocat-o la ieșirea din cabinetul procurorilor: „toată lumea face pe mine, eu n-am făcut nimic!“. Cufureală generală. În politică, dorințele care plutesc în aerele dlui Crin Antonescu sunt mult mai sălbatice: „eu doresc să desființăm PD-L pe cale politică și democratică, nu administrativă, cum dorea dl Năstase în 2002“. Mă rog, s-au mai desființat partide pe cale politică (procese politice, trimitere la zdup, ucidere în închisori) numai că asta nu e o cale democratică. Una e să spui că vrei să învingi PD-L, alta e să vrei să-l desființezi. Se pare că după ce-a câștigat 20% la prezidențiale (pe care nici nu le mai are căci le-a predat imediat dlui Geoană), dl Antonescu a început să se creadă Dumnezeu și să ia viața unor partide dictând cine merită să trăiască: „trebuie să rămână două partide, PNL de dreapta și PSD de stânga“. O fi și Crin vreun produs etnobotanic halucinogen?  Tia Serbanescu