Sistemul

Tragedia de la Maternitatea Giulești unde în urma unei explozii la secția de terapie intensivă au murit 4 bebeluși născuți prematur iar alți 7 sunt în stare foarte gravă a zguduit România. E aproape insuportabil să te gândești la cei 11 micuți care lăsați nesupravegheați cel puțin o oră – cât a durat până când cineva a văzut focul – au căzut pradă flăcărilor sfârșindu-și viața în chinuri înainte de a și-o începe. Putem discuta oricât și putem găsi vinovați oriunde (așa cum se întâmplă de trei zile încoace) – de la „sistemul medical putred“ și până la președintele Băsescu – și tot degeaba: nimic nu scuză faptul că o asistentă n-a fost acolo unde trebuia să fie. Dacă asistenta era la datorie, micuții erau scoși de la prima scânteie și erau salvați. Nu e vorba de a căuta un țap ispășitor ci de a recunoaște o vinovăție clară. O fi sistemul de vină, așa cum ne-am obișnuit cu toții să spunem, numai că sistemul ăsta  s-a tot ticăloșit tocmai pentru că e slujit zilnic de oameni care nu-și fac datoria ori și-o fac prost, de sus până jos. Când în sistemul medical (scuze și onoare excepțiilor) îți riști viața la fiecare internare iar sistemul educațional produce semianalfabeți, nu numai „sistemul“ e de vină ci toți aceia care au cotizat la el cu fiecare neglijență, cu fiecare șpagă, cu fiecare vânzare de diplome, titluri și examene. O dovadă (între altele) că sistemul poate fi învins o constituie SMURD, serviciul de urgență creat de medicul Raed Arafat, actualmente subsecretar de stat. Mereu la datorie, mereu competent, SMURD a devenit „brandul“ calității medicale și umane. Nu i-a fost ușor să se impună, a fost boicotat de sistemul căruia-i strica prețurile, dar a reușit. Din păcate, sistemul e apărat mereu pentru că e un alibi bun pentru incompetență și lene: sistemul e de vină, noi ce vină avem? Suntem, fără discuție, victimele sistemului creat de foștii comuniști și securiști pentru propria bunăstare dar suntem, pe undeva, și complicii sistemului pentru că-l plătim de două ori: o dată de la buget și a doua oară atunci când îl întâlnim personal: ca să nu ne persecute și să ne servească peste rând. Câștigăm timp dar pierdem vremea schimbării – iar sistemul se hrănește din fiecare lașitate și ipocrizie: ajunsă în Senat, ANI, care ar fi trebuit să fie un SMURD al justiției, i-a scutit pe liderii sindicali de obligația declarării averilor. De ce, sistemule, de ce? Nu trebuie să aflăm cât s-au îmbogățit baronii sindicali?Tia Serbanescu