A cazut o stea stralucitoare

Inceput de luna… Inceput de saptamana… Astrele prevesteau zile frumoase… Si totusi, a cazut o stea… Poate ultima mare – cu adevarat mare – interpreta de opera din celebra generatie care, in prima jumatate a veacului XX, a stralucit nu doar pe scena Operei din Bucuresti, ci si in teatre de renume din Europa – Valentina Cretoiu – ne-a parasit. A plecat dintre oameni cu aceeasi demnitate si discretie cu care a trait o viata indelungata, plina de impliniri, dar si de suferinte greu de imaginat, incepand cu interdictia de a canta in public, timp de un an, pentru ca onorase contracte importante la Viena sau la Berlin in anii razboiului, continuand cu sicanele celor care, dupa 1944, nu suportau ideea ca provenea dintr-o familie de rafinati intelectuali, apoi cu arestarea si condamnarea rudelor sale pentru acuze imaginare, pentru a culmina cu propria sa incarcerare, fara nici un proces, fara nici o judecata cat de sumara. A reusit sa depaseasca toate aceste incercari cu credinta si tenacitate, dar s-a retras la Breaza, departe de lumea Capitalei care ii provocase atatea amaraciuni.

Acum, plecata departe de noi, in linistea celesta, il va reintalni, poate, pe cel care a fost marea sa iubire – baritonul Serban Tassian -, de care a ramas legata prin mii de fire chiar si dupa ce viata tumultuoasa a cuceritorului artist a determinat divortul.

Frumoasa, inteligenta, distinsa, spirituala, cu o personalitate si o vointa aparte, Valentina Cretoiu a ramas in memoria spectatorilor prin inegalabila interpretare conferita rolurilor intrupate, glasul sau de cristal si sensibilitatea trairilor ardente fiind elogiate cu fiecare noua creatie. A fost Butterfly, Violeta Valery, Manon, Lucia, Constanze, dar mai presus de toate acestea, a fost probabil cea mai suava si mai indragostita Mimi.

In 21 martie, cei apropiati i-au spus -La multi ani- la implinirea frumoasei varste de 94 de ani. Nu peste multa vreme, a primit un dar -de suflet- – volumul in care Ioana Bentoiu, eleva si confidenta sa, a dezvaluit cititorilor cate ceva din viata si arta superbei soprane, sub un titlu care, parafrazand un ciclu de lieduri, cuprindea intreaga fiinta a Valentinei Cretoiu – Dragoste si voce de femeie.

Marea doamna a cantului romanesc, pastrand neschimbat zambetul fin, usor ironic, inconjurata de amintiri, in ambianta locuintei sale cochete de la Breaza, s-a stins ca o flacara ce a ars aproape un veac doar pentru arta, pentru frumos, pentru Dumnezeu. Si poate ca acum, cand viata noastra muzicala a ramas mult mai saraca prin disparitia sa, Valentina Cretoiu a plecat, de fapt, sa-si reintalneasca partenerii de scena, pentru a canta din nou, stralucind, ca totdeauna, ca o adevarata stea, dar de aceasta data printre stele…