Orice limba presupune un sistem gramatical propriu (o organizare specifica a categoriilor gramaticale si un inventar propriu de afixe flexionare) si un sistem lexical si derivativ propriu, care, pe langa inventarul diferit de cuvinte si de sensuri, presupune si un sistem propriu al formarii cuvintelor si un inventar specific de afixe derivative. Asa se explica faptul ca, necunoscand o limba, este imposibil a intelege sensul propozitiilor si al frazelor
n absenta unei gramatici si a unui dictionar.
Este de la sine inteles ca -Expunere de motive- si -Post-scriptum-ul neobligatoriu-, care preceda acest dictionar (p. 5-14), sunt redactate in asa-zisa -limba moldoveneasca-. Or, pentru intelegerea lor, pana la cele mai mici nuante, inclusiv a pasajelor persiflante, a celor puternic ironice si vulgar sarcastice, registre stilistice apartinand stratului celui mai intim si mai idiomatic al unei limbi, n-a fost nevoie de nici un material lingvistic auxiliar, de nici o cunostinta lingvistica suplimentara. De altfel, pe acest lucru a contat si autorul insusi, care, scriindu-le, era sigur de receptarea lor ca atare, vorbitorul roman fiind posesorul aceleiasi limbi, deci al aceleiasi competente lingvistice si comunicative. Este argumentul cel mai puternic, oferit de cartea insasi, ca romana si -moldoveneasca- nu sunt doua limbi distincte, trecerea de la -una- la -alta- necerand (cum, in general, se intampla in -traducere-) transpunerea de la un cod lingvistic la altul.
Si chiar daca autorul, precaut, incearca sa se -acopere- prin sublinierea -caracterului reciproc inteligibil- al limbilor romanice de rasarit, comparatia cu dalmata (adusa in discutie ca apartinand si ea ramurii lingvistice romanice de rasarit) nu este un argument in favoarea autorului, intre dalmata si romana existand importante diferente de sistem lingvistic, la toate nivelurile limbii.
Nu se poate sustine existenta unei -limbi- numai pe baza unei parti a vocabularului, care si ea este artificial -umflata- prin procedee total nestiintifice (de exemplu, inregistrarea a patru-cinci -intrari-/articole de dictionar pentru acelasi cuvant; inregistrarea drept cuvinte moldovenesti a unor cuvinte general romanesti, unele general populare, altele, ale limbii standard, altele avand numai fonetisme moldovenesti; inregistrarea unor cuvinte considerate ca specific moldovenesti, inexistente in limba literara actuala, dar prezente si in alte graiuri. Exemple precum: ai si arina/anina, descendetii latinesti ai lui allium -usturoi-, arena -nisip, tarm-, se conserva si in graiurile banatean si crisean; vezi Tratat de dialectologie romaneasca, p. 270, 312). Glosare dialectale s-au mai facut si se vor mai face inca (unele intocmite dupa criterii lexicografice mai riguroase decat acesta), dar ele, singure, in afara unui sistem lingvistic in ansamblu, nu pot constitui argumente in sprijinul unei limbi distincte.
Prof. univ. dr. Gabriela Pana Dindelegan
Sef al Catedrei de Limba romana la Universitatea din Bucuresti
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
