Hermesvilla, elegantul edificiu construit intre 1882 si 1886 de Karl von Hasenauer, arhitectul curtii imperiale vieneze, interiorul castelului fiind decorat de cei mai importanti reprezentanti ai Istorismului (August Eisenmenger, Hugo Charlemont, Hans Markarts printre altii), a fost daruit de catre imparatul Franz Joseph sotiei sale, Elisabeth. El gazduieste in aceste zile o expozitie de acuarele si desene realizate de o serie de artisti ai secolului al XIX-lea, printre care Jacob Alt (1789-1872), Rudolf Alt (1812-1905), Peter Fendi (1795-1842), Johann Matthias Ranftl (1805-1854), Tobias Dionys Raulino (1785-1839) si Balthasar Wigand (1770-1846).
Dezvoltata intre 1815 si 1860 in Germania si Austria, epoca Biedermeier este considerata o perioada de inflorire a picturii in acuarela, Viena dispunand de o colectie unica de acuarele, guase si desene. Expozitia de la Hermesvilla, deschisa pana pe 14 septembrie, invita vizitatorul la -o plimbare- prin Viena perioadei respective – clinele Padurii Vieneze, cartiere marginase, centrul capitalei imperiale, strazi si ulicioare, curti interioare, piete -, ii prilejuieste contactul cu freamatul cotidian al orasului, patrunderea in locuintele burgheze, cu saloanele, cabinetele, camerele de zi, cu dormitoarele si birourile lor. Impresia pe care o degaja acuarelele si desenele este acea a unei vieti burgheze bine asezate, desi umbrite de retragerea acestei categorii sociale – in perioada respectiva – din viata politica. Dezamagirea resimtita dupa restauratia politica din 1815 a dus la o stare de spirit care-si gasea expresia esentiala in placerile si comoditatea vietii. Tinandu-se departe de evenimentele politice din vremea statului politienesc al lui Metternich, spatiul de viata privat ajunge sa constituie punctul central al existentei burgheze – burghezul stie sa-si traiasca -timpul liber-: face excursii la tara, se plimba in Prater, savureaza traditionalul vin nou -Heurigen-, frecventeaza localurile de dans si cafenelele, merge la teatru -, in dorinta de a uita viata cotidiana dura, starea sociala precara si situatia politica nesigura.
Ca un ecou al acestei stari de spirit, una dintre temele indragite ale perioadei respective este natura. Peisajul aproape virgin al Padurii Vieneze si al colinelor ce inconjoara orasul este redat in acuarele vadind preocuparea artistilor pentru detaliu. Friedrich Loos (1797-1890), de exemplu, arunca o Privire asupra Kahlen – si Leopoldsberg in directia Dunarii, iar Thomas Enders (1793-1875) surprinde Grinzingul vazut dinspre Cobenzl. Pe langa peisajul natural, interesul artistilor este treptat atras si de peisajul citadin. Obiecte de studiu favorite devin strada si piata cu agitatia lor, curtea interioara, stradutele retrase. Artistul isi alege cu grija unghiul de perspectiva si segmentul de imagine pentru a putea picta si desena (liber) dupa natura. In centrul atentiei nu se mai afla pictura peisagista cu tenta eroic-ideala, creatorii urmarind acum redarea plastica a pitorescului unui oras imprejmuit de fortificatii, al suburbiilor, al zonelor rurale de la marginea orasului. Tehnicile -mici-, cum ar fi schita in creion si acuarela, permit artistilor sa-si concretizeze observatiile cu rapiditate si cu o mare intensitate a atmosferei. Claritatea si precizia cu care reusesc sa redea -realitatea- fac ca aceste creatii pe hartie sa se transforme in adevarate documente importante ale dezvoltarii topografice a Vienei din prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Arta si cultura se bucurau de o mare atentie in perioada respectiva. Casele unor influenti mecena ai artei s-au transformat in locuri de intalnire a reprezentantilor celor mai diverse sfere ale vietii artistice. Privirea aruncata in spatiul locuintei burgheze devine astfel un punct tematic esential al artistilor prezenti in expozitie, de exemplu Stephan Decker (1784-1845). Imaginile de interior reprezinta o ilustrare sugestiva a entuziasmului artistic manifestat de burghezie, a culturii lor casnice (gusturi, obiceiuri). Portretele individuale, de grup si de familie sunt o dovada in acest sens. Cele mai indragite portrete in epoca au fost cele realizate de Michael Daffinger (1790-1849), probabil cel mai talentat si apreciat portretist al timpului sau. Ele sunt prezente ca ornamente pe mobile (etajere si regale) sau dispuse sub forma de galerie genealogica de-a lungul peretilor. Alti portretisti prezenti la Hermesvilla sunt Josef Danhauser (1805-1845), Johann Nepomuk Ender (1793-1854), Albert Schindler (1805-1861) si Philipp Stubenrauch (1784-1848).
O alta expozitie, deschisa la etaj pana la 12 aprilie 2004, ofera vizitatorilor prilejul sa cunoasca intreaga istorie a acestui castel de vanatoare situat in Gradina Zoologica Lainz, pastrand decorul oferit de mobilierul si obiectele originale.
Compress
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
