Afisul vienez in 1900

Asa se numeste o expozitie cuprinzatoare deschisa pana pe 21 septembrie la Muzeul de Istorie a orasului Viena. Pot fi admirate aici cateva dintre capodoperele artei vieneze a afisului, printre care cele realizate la inceputul secolului XX de Gustav Klimt, Alfred Roller, Kolo Moser, Ferdinand Andri, Oskar Kokoschka si Egon Schiele, ca si o serie de raritati care n-au fost prezentate de decenii.

In centrul atentiei se afla o serie de litografii – printre care 30 de faimoase afise in stil Secession – folosite drept reclama pentru o serie de expozitii artistice in decursul timpului. Un alt punct de atractie al expoztiei il constituie grafica comerciala, inspirata de noul limbaj Jugendstil, chiar si in unele afise turistice si de reclama pentru diverse produse. Fortele motrice ale noii grafici comerciale ofensive le-au reprezentat mai ales tehnologizarea progresiva a productiei si accelerarea ritmului vietii, manifeste in Europa inca de la inceputul secolului trecut. Pornind de la o reclama comerciala agresiva, artistii apartinand stilului Secession (creat in 1897) au realizat afise extrem de expresive, ochiul fiind atras ori socat de scriituri deformate, contraste disonante de culori, motive geometric-ornamentale insolite.

Inceputurile artei afisului european trebuie cautate in Franta. In 1884 a fost organizata la Paris prima expozitie de afise americane, iar in 1898, Expozitia Mondiala – tot de la Paris – a inclus si o sectie de afise. Dar abia tiparirea lucrarilor lui Toulouse-Lautrec sub forma de litografii colorate a reprezentat impulsul decisiv de a evalua afisul dupa criterii artistice. Entuziasmul starnit de aceasta noua arta s-a raspandit in America, Anglia, iar mai apoi in Germania si alte tari europene. Incepand din 1880, litografia ca tehnica de tiparire a afiselor s-a impus si in Austria. Dupa o perioada grea din punct de vedere economic, urmand crahului financiar din 1873, reclama s-a transformat intr-o noua ramura economica in plin avant. Au aparut ateliere de concepere a reclamelor, iar o serie de reviste de specialitate au inceput sa acorde destul de multa atentie acestei probleme. In 1913, la Viena existau deja mai mult de 3.000 de spatii de afisaj, fata de numai 1.400 la Berlin. Daca la sfarsitul secolului al XIX-lea reprezentarile figurative jucau inca un rol esential in arta afisului, o data cu trecerea in secolul urmator s-a impus treptat principiul configurarii geometric-ornamentale. In tratatul sau -Despre scriitura ornamentala in slujba artei-, Rudolf von Larisch formula in 1899 noi reguli pentru crearea acestui tip de scriitura (printre care, de exemplu, gradul de lizibilitate) – cerinte pe care membrii grupului Secession le-au aplicat si le-au dezvoltat. Un alt grup care si-a manifestat interesul pentru litografie a fost cel al membrilor Asociatiei Artistice Hagenbund – una dintre preocuparile lor principale fiind grafica de carte. -Atelierele vieneze-, infiintate in 1903 de Josef Hoffmann, Kolo Moser si Waerndorfer, cereau, la randul lor, crearea unor produse de folosinta cotidiana, care sa intruneasca un inalt standard artistic.

Revistele de arta (-Freie Kunste-, -Ver Sacreum-, -Die Flache-) dezbateau pe larg rolul afisului – el era considerat o expresie nemijlocita a timpul si a vietii publice. Principiul de la care pornea Joseph August Lux, unul dintre promotorii acestui tip de afis, era cel al efectului suprafetelor mari. Curajul de a reprezenta mari suprafete de culori a condus deseori la compozitii ce pareau abstracte, chiar daca porneau initial de la reprezentari alegorice si simbolice. In cursul unei expozitii din 1908, doi dintre reprezentantii acestui tip de arta, Oskar Kokoschka si Rudolf Kalvach, au starnit in public reactii socante prin stilul lor relativ brutal. Cu afisele foarte expresive concepute pentru doua dintre piesele sale – drama Ucigasi – speranta femeilor si comedia Sfinx si paie -, Kokoschka a reusit sa irite si mai mult spiritele prin modalitatea de reprezentare neobisnuit de expresiva si prin tematica blasfematoare. Cu timpul insa, o noua generatie de proiectanti de afise s-a opus vehement aprecierii afiselor de reclama in functie de valoarea lor artistica, cerand ca aceasta meserie sa devina o profesiune cu un statut bine definit, cel al designerului modern de grafica. Totusi, afisul a continuat sa fie considerat o forma specifica a artei, dedicandu-i-se numeroase expozitii. A patruzecea expozitie a grupului Secession din 1912, de exemplu, a fost in intregime dedicata afisului.

Din 1923 incoace, muzeele orasului Viena gazduiesc o colectie proprie de afise. Fondul de baza al acestei colectii s-a format insa mai ales in anii 1930, prin achizitionarea colectiei lui Albert Berge, completat fiind apoi de achizitii si donatii. Centrul de greutate al colectiilor il reprezinta lucrarile realizate la inceputul secolului trecut.