Centenar Emil Zola

S-a implinit, pe 29 septembrie, un secol de la disparitia unuia dintre cei mai controversati scriitori francezi ai secolului al XIX-lea: Emil Zola. Controverse vizand in egala masura omul, romancierul, teoreticianul literar. Omul timpului sau, angrenat cu pasiune in viata sociala a carei fresca este, de altfel, de o vastitate si complexitate fascinante, Zola va introduce in literatura si in articolele sale politice ideile de justitie sociala, de regenerare a societatii, in interiorul unor procedee naturaliste de constructie literara. In acest an centenar, la Paris, au aparut mai multe carti semnate de el sau volume de exegeza a operei lui.

Editura Gallimard a lansat Paris, cel de al treilea volum al trilogiei Trei orase, dupa Lourdes si Roma. Paris a fost publicat prima data in 1898, un an dupa ce scriitorul se implicase, din convingere politica, dar si din motive personale, in celebra Afacere Dreyfus, publicand nu mai putin celebrul articol J*accuse. De altfel, editorul primelor doua volume, Jacques Noiray, crede ca primirea furtunoasa a romanului se datoreaza -mai putin autorului lui, cat celui care semneaza J*accuse si pe care criticii il ataca sau il saluta in functie de tabara in care se situeaza-. Ii va avea impotriva lui pe criticul Brunetiere, dar si pe socialistii declarati, ca Jaures, de exemplu, sau Leon Blum. Primul denunta -inselatoarele deosebiri de clasa- pe care se bazeaza ideile politice, sociale si filosofice ale lui Zola, ceilalti ii reproseaza -pacifismul stiintific-, inoperabil in afara actiunii revolutionare.

Un al doilea volum asteptat cu evident interes de cititori, dar si de critici si istorici literari, este tot al treilea dintr-o serie, se intituleaza Zola: L*honneur si este semnat de Henri Mitterand. Este o biografie a autorului si a operei sale, insumand 3.000 de pagini si dovedind o cercetare exhaustiva a operei, inclusiv a notelor si manuscriselor, a scenariilor. Autorul foloseste uneltele istoricului si, in acelasi timp, ale criticului literar, redand, printre altele, la sfarsitul volumului precedent, manuscrisul privind geneza romanului Rougon Macqart, cea de a 20-a carte a unei -istorii naturale si sociale a unei familii din timpul celui de-Al Doilea Imperiu-, Doctorul Pascal. Romanul este si o transpunere in planul fictiunii literare a vietii autorului, intretinand doua familii, una legitima, cealalta clandestina, dar in interiorul careia exista doi copii pe care ii adora. Zola se dovedeste aici, ca, de altfel, in multe dintre cartile sale, un avocat al justitiei sociale, considerand ca mizeria este cauza violentelor. Descrierea acestor violente, puse de obicei in contrast cu elogiul mamei, al familiei ce trebuie sa regenereze societatea prin prolificitatea sa, ca in Fecunditate de exemplu, se inscrie in teoriile naturaliste ale autorului. De semnalat ca demersul sau estetic este contemporan cu acela – de acuzat rafinament – al lui Flaubert si se deruleaza in ajunul simbolismului. Atat poetica sa, cat si intrarea in arena in Afacerea Dreyfus si pozitia sa politica il condamna la singuratate.

Trilogia de care aminteam, Trei orase, se constituie intr-o radiografie a fortelor sociale, indreptata mai ales impotriva Bisericii Catolice, de la irationalitatea trairii in suferinta si a refuzului stiintei din Lourdes la dezvaluirea dorintei de stapanire a lumii vechiului Imperiu Roman, in Roma, pana la descrierea tarelor societatii pariziene de la sfarsitul anilor 1890, in toate compartimentele sale, de la marea finanta la ceea ce am numi astazi underground. Aceeasi pozitie apropiata de socialism, dar bazata pe alte criterii, dintre care instructia laica este cel mai important, poate fi intalnita si in Cele Patru Evanghelii, tetralogie din care a realizat numai trei volume (Fecunditate, Munca si Adevarul), cel de al patrulea – Justitia – ramanand in stare de proiect. Michel Contat considera, intr-un articol din -Le Monde-, ca -Partea eclatanta a acestui volum o constituie, desigur, povestirea interventiei lui Zola in Afacerea Dreyfus, acest angajament total care o transforma intr-o problema nationala, care duce tara in pragul unui razboi civil, din vina unui stat major imbecil, a unui cler obscurantist si a unui guvern republican las si neindemanatic. Sub pana lui Mitterand, decizia de a scrie J*accuse, in ianuarie 1897, procesul lui Zola, condamnarea sa, exilul voluntar la Londra, reintoarcerea dupa un an, tentativele sale de a obtine un al doilea proces pentru a-i evita lui Dreyfus dezonoarea unei gratieri si celor vinovati sansa unei amnistii, victoria sa in final, in ochii Istoriei (…) devin un roman pasionant prin adevarul si exemplaritatea lui.-