Circul a murit, traiasca circul!

Grimaldi Forum din Monaco gazduieste o inedita expozitie, Zilele circului, organizata de conservatorul-sef al Muzeului Artei si Traditiilor Populare, Zeev Gourarier. In neinspirata arhitectura a cladirii Grimaldi, scenograful Raymond Sarti a creat un spatiu apropriat temei expozitiei, in al carei centru sunt proiectate cateva secvente din filmul Parada, semnat de inegalabilul Jacques Tati.

Expozitia, construita in doua inele concentrice, prezinta care de parada, afise, picturi, rulote pline de costume. Enorme machete amintesc miticul circ american Barnum and Bailey, iar alaturi de ele vizitatorul poate admira costumele albe paietate ale clovnilor, create de renumitul costumier Gerard Vicar. In centrul expozitiei, Gourarier a grupat creatiile pictorilor, fotografilor, scriitorilor, sculptorilor, cineastilor, inspirate de aceasta imensa sarbatoare populara care este circul. Un labirint de culori stralucitoare, ca in tablourile circulare ale lui Robert Delaunay, de exemplu, despre care Fernand Leger spunea: -Nimic nu este atat de rotund ca circul. Este un spatiu enorm, in care se dezvolta forme circulare. Si ductul lor nu se opreste. Totul se inlantuie.-

In mod bizar, circul devine destul de tarziu sursa de inspiratie pentru artisti. Unul dintre primii care compun pe panza, din memorie, un spectacol de circ este Toulouse-Lautrec. Expozitia de la Monaco prezinta si portretul femeii-clovn Cha-U-Kao sau marele acrobat albastru al lui Picasso, care, incepand cu Saltimbancii, a fost preocupat destul de multa vreme de aceasta lume. Dupa el, la cererea editorului de arta Teriade, trei artisti vor compune pe aceasta tema.

Chagall, Leger si Matisse, fiecare in alta gama afectiva si cu alte preocupari estetice, de la nostalgia primului, la miscarea corpurilor-masina ale celui de al doilea si la culoarea pura a primelor hartii colaj ale ultimului. Un singur nume de plastician din expozitie vom mai aminti: Calder, cu elementele micului sau circ, care troneaza alaturi de bustul lui Max Jacob.

Nici lumea literara n-a scapat de mirajul arenei. De la Edmond de Goncourt, cu Fratii Zemganno, la Singur pe lume al lui Hector Malot, care a stors rauri de lacrimi copiilor din mai multe generatii, pentru a aminti numai doua nume celebre. Si, desigur, cinematograful nu putea ignora un subiect atat de generos pentru aceasta arta. Multi isi amintesc de Circul lui Chaplin, de Clownii lui Fellini, de Yoyo semnat de Pierre Etaix sau de Trapez al lui Carol Reed. Marele joc al vietii si al mortii, care este circul, a exaltat imaginatia. Arta cruda, evolutia circarului se desfasoara intr-un spatiu in care nu sunt permise nici concesia, nici mimarea, pentru ca o greseala, un pas fals se platesc, uneori, cu viata. Prin aceasta expozitie de anvergura, in care elementele reale se impletesc cu fantezia creatoare, Zeev Gourarier pare sa aduca un omagiu unei arte regale, a carei perioada de glorie a trecut, dupa anii *60 ai veacului trecut, si carora Arca lui Noe si carnavalul ei de monstri par a-i asigura o reinviere. -Circul a murit, traiasca circul!-, pare sa fie deviza acestei expozitii.