Week-end-ul trecut, la Sinaia, s-a desfasurat a doua editie a Colocviului National de Dramaturgie. Uniunea Scriitorilor din Romania si Consiliul Judetean Prahova au fost principalii organizatori ai acestei intalniri. Intre 13 si 15 iunie, la Cazinoul Sinaia si la Centrul Cultural Busteni au avut loc spectacole-lectura pe texte romanesti contemporane. S-au citit piese ale dramaturgilor Matei Visniec, Vlad Zografi, Paul Ioachim, Olga Delia Mateescu, Dumitru Velea, Nicolae Negru, Dinu Grigorescu si Adrian Mihalache. S-au acordat premiile concursului Urmasii lui Caragiale, inaugurat la prima editie a Colocviului. Cei care s-au bucurat de aceasta distinctie au fost Cornel Udrea pentru piesa Duminica de luni si Viorel Savin pentru Bustul.
Pana aici, toate bune si frumoase, numai ca scopul unei asemenea manifestari ar fi trebuit sa fie contactul direct si deschis intre cei care fac teatru si cei care scriu pentru teatru. Discutiile insa au separat tabere nu ideologice, ci de breasla, fiecare dintre ele incercand sa gaseasca un vinovat pentru lipsa textelor romanesti contemporane din repertoriul teatrelor. Imi permit sa precizez ca in ultima vreme se incearca o resuscitare a montarilor cu piese romanesti si ca problema prezentata cu atata gravitate la Colocviul de la Sinaia este doar a unei parti din dramaturgia noastra. Textele care starnesc interesul regizorilor si au nota specifica de teatralitate necesara scenei sunt jucate. O dovada a acestui fapt este chiar spectacolul Teatrului National din Bucuresti, Legenda ultimului imparat de Valentin Nicolau (regia: Alice Barb), prezentat in ultima seara a intalnirii.
Colocviu National de Dramaturgie din acest an a adus in atentia celor interesati noua piese, majoritatea citite pentru prima data. Din pacate, reactia in urma lecturii acestor texte si discutiile care au pornit de la ele denota cu claritate faptul ca nu multe vor vedea lumina scenei.
Regizorul Razvan Dinca a mentionat intr-o astfel de dezbatere nevoia unei colaborari intre dramaturg, regizor si actori, in urma careia sa se ajunga chiar la modificarea textului, la forma lui optima pentru spectacol. Ideea nu este o noutate, dar in mod cert, daca arunci o privire asupra unei mari parti a dramaturgiei noastre, ea este o necesitate. Astfel, ar fi impacati si autorii – care suporta cu greu starea de a nu fi montati, si regizorii – care nu pierd nici o ocazie pentru a reclama o criza a textelor contemporane.
Initiativa istoricului si criticului de teatru Mircea Ghitulescu de a organiza astfel de intalniri este binevenita. Chiar daca rezultatele nu s-au materializat in nici o viitoare montare a acestor piese, incercarea de a promova dramaturgia contemporana si de a pune fata in fata doua tabere ce stau foarte rar la aceeasi masa a discutiilor a meritat efortul, cel putin dintr-un punct de vedere. Intalnirile denota o ruptura instalata intre cei care scriu teatru si exigentele scriiturii de teatru. Dintre piesele citite aici, doar cateva depasesc invelisul filozofic, simbolic necesar acestui gen, dar nu suficient.
Lectura unor texte ca Realitatea violeta de Nicolae Negru si Un rasarit de soare avortat de Matei Visniec s-au bucurat de reactii si comentarii pozitive, tocmai prin disponibilitatile lor scenice. Idealul de Paul Ioachim a marcat o alta valenta pe care trebuie s-o contina o piesa, materialul artistic cu care poate jongla actorul. Succesul acestui spectacol-lectura s-a datorat in primul rand Tamarei Buciuceanu si lui Mihai Fotino, care au creat personaje comice prin simpla citire a textului. Experienta teatrului radiofonic isi spune cuvantul si, in urma lecturilor pe care le-am ascultat, am constatat ca tinerilor actori veniti la Colocviul National de Dramaturgie le cam lipseste din ghiozdanul cu instrumente acest tip de activitate.
La Sinaia au fost prezente Teatrele Nationale din Bucuresti si Iasi, Teatrul National din Chisinau, Teatrul Mundi, Teatrul Sica Alexandrescu din Brasov, Teatrul G. Ciprian din Buzau,Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti. In ultima zi a Colocviului a mai avut loc o intalnire cu traducatorii de dramaturgie, la care au participat Jacques Le Ny, directorul Centrului de traduceri din Orleans, Franta, si Paola Bentz Faucci, coordonator al programului Face a Face, traducatoare a operei lui Caragiale in limba franceza.
Cristiana Gavrila
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
